Băiețelul s-a trezit din cauza oftatului mamei
Băiețelul s-a trezit brusc când a auzit oftatul mamei lui. S-a apropiat de pat:
Mami, te doare ceva?
Dănuț, adu-mi, te rog, puțină apă!
Acum, stai liniștită! a zis și a fugit direct spre bucătărie.
După nici un minut, s-a întors cu cana plină:
Ia, mami, bea!
Deodată s-a auzit ciocănit la ușă.
Puiule, vezi cine este! Poate a venit bunica Viorica.
A intrat vecina, ținând o cană mare într-o mână.
Cum te mai simți, Mariana? i-a atins fruntea. Păi ai febră mare. Ți-am adus niște lapte cald cu unt, bun ca la țară.
Am băut deja medicamentele, tanti Viorica
Ție-ți trebuie spital, fată dragă. Tratament serios, mâncare adevărată, nu frigider gol ca la tine.
Tanti Viorica, am cheltuit toți banii pe pastile, pe ochii bolnavei apărură lacrimi. Degeaba, nimic nu mă ajută.
Du-te la spital!
Și pe Dănuț cu cine-l las?
Dacă nu te tratezi, cu cine rămâne el? N-ai nici treizeci de ani, dar nici bărbat, nici bani, o mângâie pe păr. Hai, nu mai plânge!
Tanti Viorica, eu ce să fac?
Gata, chem doctorul, hotărî vecina scoțând telefonul.
A dat de ambulanță, a pus întrebările.
Au zis că vin azi. Eu mă duc, când apar, trimite-l pe Dănuț după mine.
A ieșit pe hol, iar băiețelul s-a ținut după ea.
Bunica Viorica, mama moare?
Nu știu, măi copile, numa la Dumnezeu trebuie să te rogi, că mama ta nu prea crede.
Și nenea Dumnezeu o poate ajuta? în ochii băiatului strălucea speranța.
Trebuie să mergi la biserică, să aprinzi o lumânare și să rogi, și-atunci poate-o ajută. Hai, fugi la mama!
***
S-a întors băiatul la mama lui, gânditor:
Dănuț, probabil ți-e foame, dar la noi nu-i nimica de mâncare. Adu două pahare.
Când le-a adus, Mariana a turnat lapte:
Hai, bea!
A băut, dar foamea s-a făcut și mai mare. Mariana și-a dat seama:
Cu greu s-a ridicat, a căutat portofelul:
Uite 10 lei, du-te și ia două merdenele. Să mănânci pe drum, eu încerc să fac ceva acasă. Hai!
L-a condus până la ușă, apoi, ținându-se de perete, a intrat în bucătărie. În frigider, conserve ieftine de pește, puțin margarină, pe pervaz două cartofi și o ceapă.
Un borș trebuie
I s-a învârtit capul și s-a prăbușit pe taburet:
Ce mi se întâmplă? N-am deloc putere. Aproape a trecut jumătate de concediu, banii s-au terminat. Dacă nu mă duc la muncă, cum să-l pregătesc pe Dănuț de școală? Într-o lună intră în clasa I! N-am rude, nimeni nu mă ajută. Și boala asta Trebuia de la început să merg la doctor. Acum, dacă mă internează, ce se va face Dănuț singur?
Cu greu s-a ridicat și s-a apucat să curețe cartofii.
***
Foamea îl rodea, dar gândurile lui Dănuț erau altele:
Ieri mama n-a ieșit din pat. Dacă chiar moare? Tanti Viorica a zis să mă rog la bunelu Dumnezeu, așa că a cotit direct spre biserică.
***
De jumătate de an m-am întors din armată, viu ca prin minune. Acum pot merge singur, da cu bastonul. La rănile de pe trup nu mai bag în seamă. Și cicatricile de pe față? Ce contează, oricum nu mă ia nimeni de bărbat, cu astfel de gânduri mergea Gheorghe spre biserică. Astăzi se face un an de când au murit băieții, Radu și Costel Iar eu am scăpat ca prin minune.
Cu douăzeci de ani în urmă a plecat militar. Acum e civil, dar parcă nu-i trebuie nimănui. Pensia îi ajunge, banii din contract zac la bancă. Pentru ce, dacă ești singur?
La biserică erau cerșetori. Gheorghe scoase câteva bancnote de 100 de lei, le dădu și le rugă:
Rugați-vă și pentru prietenii mei, Radu și Costel!
Intră în biserică, cumpără lumânări, le aprinse și începu rugăciunea:
Pomenește-i, Doamne
Făcând cruce, îi apăreau în față fețele prietenilor, de parcă trăiau.
După ce isprăvi rugăciunea, stătea și-și amintea viața.
Un băiețel subțire, cu lumânare ieftină în mână, stătea alături. Se uita pierdut. Se apropie de el o bătrânică:
Hai să te ajut eu, dragule!
Îi aprinse lumânarea, i-o așeză în sfeșnic:
Uite, așa te închini! Arătă gestul. Și spune-i lui Dumnezeu de ce-ai venit.
Dănuț se uită mult la icoană, apoi șopti:
Ajută-mă, bunelu Doamne! Mama e bolnavă și n-am pe nimeni în afară de ea. Fă cumva să se facă bine. Nici bani n-are pentru medicamente. Curând mă duc la școală și n-am nici ghiozdan
Gheorghe, siderat, îl privea pe băiat. Problemele lui, care păreau enorme doar cu 10 minute înainte, păleau subit. Ar fi vrut să strige:
Oameni buni, unde-s toți? De ce nu cumpără cineva medicamente femeii, sau un ghiozdan copilului
Băiatul privea icoana și aștepta o minune.
Măi băiete, vii cu mine! zice Gheorghe hotărât.
Unde? întreabă, speriat, băiatul de domnul cu baston.
Vedem ce medicamente îi trebuie mamei și mergem la farmacie.
Serios?
Chiar de la bunelu Dumnezeu am primit rugămintea ta.
Pe bune? ochii îi sclipiră.
Sigur! Cum te cheamă?
Dănuț.
Să-mi spui nenea Gheorghe.
***
Din apartament se auzea conversația mamei cu vecina:
Tanti Viorica, uite câte mi-a scris doctorița și a zis că sunt scumpe. N-am bani, doar 50 de lei mai am!
Dănuț deschise larg ușa. Vocile tăcură. Vecina rămase cu ochii încremeniți la bărbatul necunoscut:
Mariana, ai grijă!
Ea se uită speriată.
Mami, ce medicamente îți trebuie? Mergem cu nenea Gheorghe la farmacie și le luăm.
Dumneavoastră cine sunteți? întrebă Mariana confuză.
Totul va fi bine, zâmbi bărbatul larg. Hai, dă-mi rețetele!
Dar eu am doar 50 de lei
Las că rezolvăm noi cu Dănuț banii, îi puse mâna pe umăr copilului.
Mami, hai, rețetele!
Și Mariana i le dădu. De ce, nu știa, dar simțea că acest om cu fața brăzdată, are o inimă bună.
Mariana, ce faci? își reveni vecina în timp ce ieșiră bărbatul și băiatul. Nu-l cunoști deloc!
Tanti Viorica, cred că e om de treabă!
Tu știi, Mariana Eu mă duc!
***
Mariana aștepta cu sufletul la gură să vină copilul acasă cu bărbatul. Până și de boală uitase.
Când s-a deschis ușa, primul a intrat fiul, fața îi radia de fericire:
Mami, ți-am luat medicamente și dulciuri pentru ceai!
În cadrul ușii Gheorghe zâmbea, așa că fața nu i se mai părea deloc înspăimântătoare.
Mulțumesc din suflet! i-a făcut semn să intre. Poftiți, vă rog!
Bărbatul încerca să-și scoată pantofii, dar cam greu, clar era emoționat. S-a dus la bucătărie.
Luați loc! l-a invitat gazda.
S-a așezat, se uita în stânga și în dreapta, nu știa unde să pună bastonul.
Dați-mi voie, îl pun lângă dumneavoastră! Scuzați, dar cu ce să vă servesc n-am mare lucru
Mami, am cumpărat de toate cu nenea Gheorghe, a început băiatul să pună sacosa pe masă.
Vai, cât v-ați deranjat! A observat în gând că jumătate din pachet erau dulciuri, apoi un pachet cu ceai de calitate. Acum pun ceaiul la fiert!
S-a repezit la ibric. Parcă nu-i mai era așa de rău. Sau nu voia să pară bolnavă rău în fața bărbatului. Și, de parcă i-ar fi ghicit, Gheorghe întrebă:
Mariana, să nu vă osteniți, aveți fața palidă!
Lăsați, că iau tratamentul acuma. Mulțumesc mult!
***
Au băut ceai aromat cu dulciuri, privind la Dănuț, care povestea de zor. Uneori privirile celor mari se întâlneau și păreau să se simtă tare bine împreună. Dar tot ce-i frumos are finalul lui.
Mulțumesc pentru tot! Gheorghe se ridică și-și luă bastonul. Eu mă retrag, aveți nevoie de odihnă și tratament.
Vă mulțumesc! spuse gazda, ridicându-se. Nici nu știu cum să vă mulțumesc mai bine.
A intrat în hol, iar mama și fiul după el.
Nenea Gheorghe, veniți iar?
Desigur! Când se face bine mama, mergem împreună să-ți cumpărăm ghiozdan.
***
Gheorghe a plecat. Mariana a strâns masa, a spălat vasele.
Să te uiți la televizor, să mă odihnesc puțin, i-a zis băiețelului.
S-a culcat și a adormit ca un prunc.
***
Au trecut două săptămâni. Boala a dat înapoi, semn că pastilele bune și-au făcut treaba. Mariana a mers deja la lucru ultimele zile, începea luna august și primea leafă numai bine pentru Dănuț, care trebuia pregătit de școală.
Într-o sâmbătă obișnuită s-au trezit devreme, au luat micul dejun.
Dănuț, fă-ți bagajul! Mergem la magazin să vedem ce îți mai trebuie pentru școală.
Ți-au dat bani?
Încă nu, dar până sâmbăta viitoare îi primesc. Am împrumutat 200 de lei azi, ne ajung și de mâncare.
Se pregăteau de ieșit, când a sunat interfonul.
Cine e? întrebă Mariana.
Mariana, sunt Gheorghe
Nici nu a apucat să mai zică ceva, că deja apăsase butonul de deschidere.
Mami, cine e? veni Dănuț din cameră.
Nenea Gheorghe! zâmbi Mariana până la urechi.
Ura!
A urcat în continuare cu bastonul, dar era cu totul altfel: pantaloni și cămașă scumpă, tuns proaspăt, numai om nou.
Nenea Gheorghe, am așteptat să veniți! sări copilul la el.
Ți-am promis! îi licărea privirea. Bună, Mariana!
Acest tu scăpat fără să-și dea seama i-a mirat și bucurat pe amândoi.
Sunteți pregătiți? Mergem!
Unde? Mariana încă nu își revenise.
Păi, începe școala pentru Dănuț.
Dar Gheorghe, eu
Ce-am promis copilului, aia fac.
***
Mariana era mereu cu ochii după cele mai ieftine lucruri, în orice magazin. Nu avea bani în plus, nici rude, nici bărbat, decât vreun băiat din liceu care a dispărut de mult.
Și-acum, lângă ea, un bărbat care se minunează de copil și îi cumpără orice, fără să se uite la preț. Doar îi cere parerea Marianei.
Au ajuns acasă încărcați, cu taxiul.
Mariana, o opri el la bucătărie. Hai să ieșim la o plimbare toți. Poate mâncăm ceva în oraș!
Mami, hai! strigă copilul.
***
Noaptea aceea Mariana n-a dormit, tot rememorând ce s-a întâmplat. Ochii lui, plini de dragoste, îi reveneau mereu în gând. Rațiunea și inima stăteau la ceai:
E urât și șchiop, decreta mintea.
E om bun, și atât de cald se uită la mine, răspundea inima.
E cu cincisprezece ani mai bătrân
Și? Cu fiul meu e ca un tată
Poți găsi vreun tânăr frumușel și drept.
N-am nevoie de altul. Am mai avut! Acum vreau bunătate și siguranță.
Dar tu ai visat la altfel de bărbat
Nu mai visez! Iubesc așa cum e.
***
Cununia lor a fost chiar în biserica unde Gheorghe și Dănuț se cunoscuseră cu trei luni în urmă.
Gheorghe și Mariana stăteau la altar, bastonul dispăruse, iar Dănuț privea icoana la care s-a rugat în urmă cu trei luni și spunea din suflet:
Îți mulțumesc, bunicule Doamne!
