Andrei se așeză pe canapea cu telefonul în mână, tastând cu repeziciune. Chipul i se strânse, sprâncenele se încruntară. Sorina se obișnuisese cu astfel de seri bărbatul putea sta ore întregi în telefon, fără să răspundă la întrebări și fără să simtă ce se întâmplă în jur.
Andrei, vrei să luăm cina? întrebă Sorina, îndepărtându-se de fereastră.
Mai târziu, răspunse el, fără să-și ridice privirea.
Sorina oftă și se îndreptă spre bucătărie. Trăiau în apartamentul ei cu două camere, moștenit de la părinți. Tatăl murise cinci ani în urmă, mama două luni mai târziu. Apartamentul fusese pus pe numele Sorei în viața părinților, pentru a evita birocrația succesiunii. Când Sorina și Andrei s-au căsătorit, el s-a mutat la ea; la acea vreme era logic închirierea era scumpă și apartamentul era spațios și comod.
Primii ani de căsnicie erau liniștiți. Andrei era manager la o firmă de construcții, Sorina învăța la o școală. Seara se plimbau prin Parcul Copou, mergeau la țară în weekend, își croiau planuri. Dar, treptat, ceva s-a schimbat. Andrei devenea iritabil, se agăță de nimicuri.
De ce ai cumpărat acest iaurt? întreba el, deschizând frigiderul. Ți-am spus că nu-mi place gustul.
Andrei, nu mi-ai spus nimic, răspunse Sorina calm. Data viitoare voi cumpăra altul.
De nu ai făcut cum vrei mereu! exclama el, închizând ușa frigiderului.
Sorina nu înțelegea de unde apărea această nemulțumire. Înainte, Andrei nu se plângea nici de iaurt, nici de alte produse. Acum fiecare mică neplăcere devenea scânteia unui conflict.
Relația se tensiona. Bărbatul susținea tot mai des că soția e prea independentă. Nu-i plăcea că Sorina lua decizii fără să-l consulte. Destinația vacanței, ce să cumpere pentru casă, cu cine să iasă în weekend toate devin motive de supărare.
Nici măcar nu ai cerut părerea mea! izbucni Andrei când Sorina i-a spus că a cumpărat bilete la teatru pentru sâmbătă.
Andrei, ți-am propus să mergem la spectacol încă de luna trecută, răspunse Sorina surprinsă. Tu însuți ai zis că ar fi frumos să vedem piesa.
Dar trebuia să confirmi data! insiste el. Poate am alte planuri sâmbătă.
Ce planuri? întrebă Sorina. Tu obișnuiai să stai pe canapea și să te uiți la televizor.
Andrei roși în obraji și ieși din încăpere, smulgând ușa. Sorina rămase în mijlocul livingului, neînțelegând ce se întâmplă. Înainte, bărbatul se bucura de astfel de surprize. Acum orice inițiativă din partea ei stârnea furia lui Andrei.
Tensiunea atinse apogeul când intră în discuție mama soacrei. Valeria Pavelovna trăia la periferia orașului, într-o casă mică, cu curte. Mama soacră suna des pe fiu și îl invita la vizite. Andrei mergea la ea în fiecare weekend, iar Sorina îl însoțea. Dar, în ultimele luni, vizitele deveniseră un chin.
Valeria se plângea mereu de sănătate, cerea ajutor la grădină, la reparat gardul, la adunate pe podul de la podul de la podul de la podul de la podul de la podul de la podul de la podul de la podul de la podul de la podul de la podul de la podul de la podul de la podul de la podul de la podul de la podul de la podul de la podul de la podul de la podul de la podul de la podul de la podul de la podul de la podul de la podul de la podul de la podul de la podul de la podul de la podul de la podul de la podul de la podul de la podul de la podul de la podul de la podul de la podul de la podul de la podul de la podul de la podul de la podul de la podul de la podul de la podul de la podul de la podul de la podul de la podul de la podul de la podul de la podul de la podul de la podul de la podul de la podul de la podul de la podul de la podul de la podul de la podul de la podul de la podul de la podul de la podul de la podul de la podul de la podul de la podul de la podul de la podul de la podul de la podul de la podul de la podul de la podul de la podul de la podul de la podul de la podul de la podul de la podul de la podul de la podul de la podul de la podul de la podul de la podul de a. (Oops, repeated; let’s simplify.)
Valeria se plângea mereu de sănătate, cerea ajutor la grădină, la reparat gardul, la mutat lucruri din pod. Andrei se ocupa tăcut de toate cererile, iar Sorina ajuta la treburile casnice. Sâmbetele deveniseră zile de muncă, iar duminica se termina cu oboseală copleșitoare.
Andrei, să rămânem acasă în weekend? propuse Sorina într-o joi. Sunt obosită, vreau doar să mă odihnesc.
Cum să rămânem? încruntă el. Mama ne așteaptă.
Ea așteaptă în fiecare săptămână, răspunse Sorina, obosită. Putem merge weekendul următor.
Nu, întrerupse Andrei. Mergem sâmbătă, ca de obicei.
Dar eu nu vreau, spuse hotărâtă Sorina. Vreau să rămân acasă.
Andrei se ridică încet de pe canapea, fața i se înroșea, pumnii se strângeau.
Deci refuzi să mergi la mama mea?
Nu refuz pentru totdeauna, încercă să explice Sorina. Vreau doar un weekend liber. Poți merge singur dacă vrei.
Singur?! izbucni el. Înțelegi ce spui?! Mama mea e familia ta! Trebuie să o însoțim împreună!
Andrei, nu ridica vocea, ceru Sorina calm. Hai să discutăm rațional.
Nu avem ce discuta! strigă el. Ai devenit neascultătoare! Fac ce vrei, nu te mai ascult! Crezi că pentru că apartamentul e al tău poți să mă porunci!
Sorina rămase fără cuvânt. Pentru prima dată în căsnicie, Andrei menționă apartamentul. Frustrarea lui nu venea doar din vizitele la mama soacră, ci și din faptul că locuia în casa ei. Se simțea străin în propriul cămin, iar nemulțumirea se adunase ca un nor întunecat.
Nu ți-am dat ordine, șopti Sorina. Apartamentul nu contează.
Tot contează! țipă el. Tu te comporți ca o gazdă, eu sunt doar un oaspete! Poate ar trebui să plec, să înțelegi ce înseamnă viața fără mine!
Fiecare își poate face ce vrea, răspunse Sorina cu calm. Nu e o amenințare.
Andrei rămase blocat, privind-o. Se aștepta la lacrimi, la scuze, la implorări. Dar Sorina stătea drept, brațele încrucișate în fața pieptului. În interiorul ei se strângea furia, dar nu voia să arate slăbiciune.
Așa? murmură el prin dinți. Deci îți pasă deloc?
Nu am spus că nu-mi pasă, răspunse ea. Dar amenințările nu rezolvă nimic.
Nu e amenințare! strigă Andrei. O să mă uit la altă femeie, poate vei înțelege ce înseamnă viața fără mine!
Sângele i se scurge din obraji. O altă femeie? Înseamnă că există altcineva. Toate orele în telefon, iritarea constantă, refuzul de a petrece timp împreună totul se contura într-un tablou teribil.
Înțeles, spuse doar Sorina.
Andrei se întoarse și fu spre dormitor. Câteva minute mai târziu, ieși cu o geantă în mână, fața îi era roșie, mișcările i se făceau bruște. Sorina îl privea din hol, tăcută, în timp ce el arunca în geantă lucruri.
Vom vedea cum cânți când vei rămâne singură, aruncă el, închizând fermoarul.
Niciun răspuns. Andrei își puse haina, luă geanta și se îndreptă spre ușă. La prag se întoarse:
O să-ți fie destul un săptămână să te liniștești.
Ușa se închise cu bâțâit. Sorina rămase în hol, tăcută, cu zgomotul ușii încă bătând în urechi. Mâinile îi tremurau, un gol se contura în interior. Se așeză încet pe canapea, privinduse în gol.
Andrei plecase cu adevărat. Plecase la altă femeie ca să educă soția, să-i arate că poate trăi fără el. Sorina privea la un punct fix, durerea o ardea în sine, dar un fel de ușurare o învălui. Tensiunea din ultimele luni, certurile, scârțâitul, totul se sfărâmase. În casă domnea liniștea. Nimeni nu mai striga, nu mai bătea ușa, nu mai făcea reproșuri pentru independență.
Telefonul a sunat la ora zece seara. Era prietena Oana.
Sorina, ce faci? întrebă Oana, îngrijorată.
Bine, Andrei a plecat, răspunse Sorina.
L-am văzut la cafenea de pe Bulevard, lângă teatre. Era cu o femeie. La început am crezut că îmi imaginez, dar apoi am observat bine. E el.
Sorina închise ochii. Nu era doar amenințare: Andrei chiar fugea la amantă, să-i arate că are un plan B.
Sorina, auzi? strigă Oana, îngrijorată.
Da, mulțumesc că mi-ai zis, răspunse ea. Hai să vin la tine?
Nu, e în regulă, spuse Sorina. O să fie bine.
Ești sigură? întrebă Oana.
Da. Noapte bună, Oana.
Sorina închise telefonul și îl așeză lângă ea. Andrei nu plecase să se răcorească; plecase la amantă, cu care, din câte se părea, făcuse planuri de mult timp. Orele în telefon, tăcerea, iritarea acum totul prindea sens.
Sorina se ridică de pe canapea și se duse spre dormitor. Deschise dulapul jumătate din lucrurile lui erau încă acolo. Andrei luase doar strictul necesar, sperând să se întoarcă în săptămâna următoare, la soția supusă. Dar Sorina nu avea să-l aștepte.
Apelă un lăcătuș. Găsi un anunț în internet pentru un serviciu nonstop, care ajunge în decurs de o oră.
Bună seara, spuse vocea de la celălalt capăt.
Bună ziua, am nevoie să schimb lacătul la ușa de la intrare. Puteți veni astăzi?
Sigur, spuneți adresa.
Sorina dictă adresa. Lăcătușul promite să ajungă în patruzeci de minute. În așteptare, Sorina cutreieră apartamentul, notând ce mai rămâne din viața lui Andrei: haine în dulap, pantofi la intrare, cărți pe raft, aparat de ras în baie. El planificase să revină ca și cum nimic nu sar fi întâmplat.
După o oră, lăcătușul, un bărbat de vârstă mijlocie cu unelte la centură, se uită la vechiul lacăt și propusese un nou model, mult mai sigur. Sorina acceptă. În timp ce el lucra, ea se duse în dormitor și strânse lucrurile lui Andrei în două valize mari cămăși, blugi, pulovere, pantofi, cărți, aparat de ras, periuță de dinți. Pachetul se umplea metodic, fără să se gândească la altceva.
Gata, anunță lăcătușul ieșind din hol. Lacătul e schimbat, iată cheia nouă.
Sorina plăti și-l veghează afară. Încuie ușa cu noul lacăt, sprijinduse cu spatele pe ea. Andrei nu va mai putea intra. Cheile vechi erau acum inutile.
Se întoarse în dormitor și privi valizele. Mâine le va duce la intrarea blocului. Să lase lucrurile lui Andrei acolo, să le ia când va reveni.
Dar acum doar voia să se culce și să adoarmă, să uite ziua, scandalul, amenințările. Se schimba în pijamă, se întinse în pat și închise ochii. Mâine va fi o nouă zi, prima zi fără el. Fără certuri, fără acuzații, fără reproșuri. Pentru prima oară în mult timp, liniștea părea să o învăluie.
Săptămâna trecu în mod surprinzător de calm. Sorina mergea la muncă, se întorcea acasă, gătea doar pentru ea. Seara citea cărți, urmărea seriale pe care nu reușise să le vadă înainte. Nimeni nu bătea ușa, nu striga, nu o critica pentru independență.
Luni dimineața, Sorina duse valizele lui Andrei la intrarea blocului, lângă peretele opus apartamentului. Le așeză lângă un sac cu documente: polița de asigurare, câteva foi de la serviciu, chitanțe vechi. Să le ia pe toate odată.
Vecina de la etajul inferior, Raisa Fedoroana, o întâlni lângă căsuțele poștale.
Sorina, ce-s astea valize la intrare? întrebă bătrâna.
Andrei ia lucrurile, răspunse Sorina scurt.
Ah, înțeleg, zise Raisa, plângânduse. Tinerii de azi nu știu ce să facă. Înainte trăiau fără să plângă.
SorinaSorina, privind spre ușa închisă, simţi în sfârșit că libertatea este a ei și nu așteaptă pe nimeni.
