Numai ce nu auzi seara de la bunicuțele ce stau pe banca de lângă casă. Recent, subiectul conversațiilor noastre a fost Ioana Popescu din blocul numărul trei. Nu am văzut niciodată să o viziteze fiica și nepoții, nici ea nu mergea des la ei. Iar într-un moment, femeia aceasta a început să alearge aproape în fiecare zi în direcția casei lor, și bineînțeles cu diferite dulciuri.
Nu demult, ea nici nu voia să audă de ideea de a sta cu nepoții ei. Ei bine, e greu, dar are propria ei viață. Când își creștea fiica, ea a trecut peste momentele grele singură, fără niciun ajutor, așa că, după cum se spune, nu este prima și nu este ultima, uite așa răspundea Ioana Popescu la încercările fiicei ei de a o convinge de a sta cu copiii.
Soacra, dimpotrivă lua copiii. Când era necesar, mereu oferea o mână de ajutor. Copiii o iubeau, îi spuneau bunica.
Ioana Popescu i-a sunat odată fiicei, spunându-i să vină să o viziteze astăzi, pentru că se simte singură, iar copiii, neînțelegând că totul se aude în receptor, au început să strige, spunând că nu vor merge la acea bunica, mai bine se duc la bunica lor. Fiica, desigur, și-a adus nepoții la mama ei, dar a fost surprinsă. Atâta timp cât i-a așteptat, a copt prăjituri și a cumpărat diferite dulciuri. Nu se putea sătura să își acuprindă nepoțeii. În cele din urmă, i-a spus fiicei că poate să stea mereu cu copiii sau chiar să vină direct la ea de la școală.
Acum, Ioana Popescu trebuie să-și facă griji doar să aștepte copiii de la școală, să pregătească prânzul și să îi aducă acasă, ca să nu se întâmple nimic. Fiica le-a spus vecinilor că mama ei a fost înlocuită, a devenit atât de atentă față de nepoții ei.
Totul s-a schimbat în viața Ioanei Popescu. Acum copiii și fiica ei sunt principalul lucru pentru ea. Ea se simte foarte bine când copiii o sună pe bunica, o așteaptă și se grăbesc la ea.
