Elena se privea în oglindă cu atenție. În acea seară, era mai frumoasă ca niciodată: părul pieptănat impecabil, machiajul perfect, bijuterii delicate alese cu gust. Firește, nu putea fi altfel — era aniversarea căsătoriei ei cu Dragoș.
Petrecerea mergea minunat. Oaspeții se apropiau unul câte unul să le ureze noroc, să le ofere daruri, iar râsetele și muzica umpleau încăperea. Elena zâmbea politicos, dar în suflet simțea o neliniște — ca și cum ceva mare era pe cale să se întâmple.
Când a venit momentul schimbului de daruri, Elena a luat microfonul:
— Dragul meu, e rândul nostru! Sper că-ți va plăcea surpriza mea, spuse ea, privindu-l fix în ochi.
Ușile salonului s-au deschis larg, iar câțiva bărbați au adus o cutie uriașă, acoperită cu un material strălucitor. Dragoș s-a ridicat, curios, dar când materialul a căzut, fața i-a înghețat de șoc.
Cu câteva ore înainte de petrecere, Elena stătea în dormitor, frecând ecranul telefonului soțului ei. Fiecare mesaj o rănea ca un cuțit. “Mi-e dor de tine nebunește… Număr orele până ne vedem din nou” — îi scria amanta.
Dar nu asta o zguduise cel mai tare. Femeia cu care Dragoș o înșela era cu cincisprezece ani mai mare decât el, mai rotunjică, departe de idealurile de frumusețe pe care el le frecventa în mod obișnuit. Și totuși, o alegea pe ea.
Auzind pași, Elena a șters rapid conversația și a lăsat telefonul la loc. Dragoș a intrat în cameră, fluierând. Era voios — primise o primă la serviciu și visa deja cum o va duce pe “Rodica lui” la mare.
Văzând expresia înghețată a soției, s-a încruntat:
— Ce s-a întâmplat? Pari altfel.
— Nimic, a răspuns ea liniștită. Mă gândeam la aniversarea noastră. Apropo, am nevoie de niște bani pentru organizare.
— Bineînțeles, nici o problemă, a zâmbit el.
Nici ea nu-și putea explica de ce reacționa atât de calm. În trecut, orice urmă de infidelitate o făcea să izbucnească în plâns, să amenințe cu divorțul. Acum tăcea. Ceva se schimbase în ea.
Dragoș a ieșit pe balcon să mai trimită câteva mesaje dulci. Între timp, Elena și-a amintit de câte ori îi mai iertase aventurile. Socra îl apăra mereu:
— Bărbații sunt ca pisicile: dacă li-e cald și bine acasă, tot se întorc. Nu face scandal, Elenuță. Dacă-l pierzi, tu vei fi de vină.
Socrul o susținea:
— Ce să te plângi? Dragoș e un bărbat de aur. Muncește, aduce banii acasă. Ce mai vrei?
Dar Elena știa prea bine că “bărbatul de aur” o înșela la fiecare ocazie. Și că socrul făcea la fel, doar că era mai priceput să-și ascundă urmele.
Își amintea cum crescuse într-o familie unde infidelitatea era trădare, unde părinții o învățaseră să-și respecte demnitatea. Dar în familia lui Dragoș, era normal — “suportă, va trece”.
Prietenele îi spuneau să plece cât mai poate. Dar unde? Cu trei copii, fără venit stabil? Să se întoarcă la părinți, unde locuia deja fratele ei cu familia? Și, oricât ar fi fost de rănită, încă îl iubea pe Dragoș. Pentru anii de școală petrecuți împreună, pentru primele mărturisiri, pentru copii.
Poate socra avea dreptate? Poate Dragoș se va potoli odată?
Dar mesajul plin de duioșie pentru altă femeie a tăiat-o din nou. Și-a dat seama: era timpul să pună capăt acestei chinui.
Elena a sunat la o agenție de organizare de evenimente. Proprietarul, un bărbat pe nume Sorin, a venit la întâlnire. Când ea, înăbușind lacrimile, i-a povestit despre problemă, el a ascultat cu răbdare.
— Ar trebui să trăiești pentru tine și copiii tăi, a spus el încet. De ce să tolerezi pe cineva care nu te apreciază?
Și exact atunci, Elena a pus la cât un plan. Un plan care va pune punct acestei căsnicii.
Aniversarea a fost organizată într-o vilă mare la marginea orașului. Oaspeți mulți: rude, prieteni, colegi. Chiar și Rodica — amanta lui Dragoș — era acolo, zâmbind cu afectare.
Elena stătea deoparte, privind totul. Era impecabilă: rochie neagră elegantă, pantofi cu toc înalt, bijuterii scumpe.
Când a venit momentul darurilor, a luat microfonul:
— Dragul meu Dragoș! Acum zece ani, te-am ales ca soț. În tot acest timp, am învățat că bărbații perfecți există doar în povești. Dar astă,zi vreau să-ți mulțumesc pentru o lecție importantă: cum **nu** ar trebui să arate o familie.
Au adus un tort imens în sală. Toți au tăcut, așteptând.
Materialul a fost tras — și din tort au ieșit trei fete semi-despărțite: o blondă, o brună și o roșcată.
Dragoș, necrezând ochilor, a rămas cu gura căscată. Iubita lui Rodica a pălit.
Elena s-a apropiat de el:
— Bucură-te, dragule. Ai vrut mereu mai multă “varietate”, nu-i așa?
Pe fundalul fluierăturilor și șoaptelor oaspeților, a luat copiii de mână și a părăsit sala. Sorin o aștepta deja la ieșire.
Divorțul a fost urât și lung. Dragoș a urlat, a acuzat-o de infidelitate, de trădare. Dar instanța i-a despărțit fără discuții.
Elena aAcum, după ani de zile, își ducea viața alături de Sorin, iar zâmbetul copiilor ei era tot ce conta.
