Părinții mei au locuit mereu departe de mine, lăsându-mă în grija bunicilor încă de când eram mică, din cauza faptului că se dedicau prea mult serviciului. Chiar dacă nu aveau probleme financiare, au ales profesia și cariera înaintea timpului petrecut cu mine. Astfel, relația mea s-a legat cel mai mult de bunici, care m-au susținut și m-au încurajat în fiecare pas al vieții mele.
Când am devenit majoră, am moștenit două apartamente, lucru care mi-a dat șansa să arăt părinților că mă pot descurca singură. Am vândut apartamentele și am folosit banii lei moldovenești pentru a cumpăra o casă în Chișinău, unde frecventam universitatea. În toți anii de facultate, părinții mei au fost tot mai străini pentru mine, iar absența lor din viața mea devenise ceva obișnuit.
Din păcate, în perioada studiilor mele, bunicii au încetat din viață, lucru care m-a făcut și mai distantă față de părinții mei. Nu simțeam că au avut vreun aport semnificativ la creșterea ori educația mea; de multe ori mă întrebam de ce ar trebui să le acord atenție acum, când nici ei nu și-au găsit timp pentru mine în copilărie.
Când mi-au reproșat că nu le-am oferit nici o parte din banii obținuți din vânzarea apartamentelor, nu am simțit nici cea mai mică obligație să le dau ceva. Consideram că, nefiind prezenți în cele mai importante momente pentru mine, nu pot pretinde acum sprijin din partea mea. Am ales să-mi pun pe primul plan propriile nevoi și bunăstare, așa cum și ei au făcut cândva.
Când mă sunau și se plângeau că nu reușesc să mă vadă sau că nu am timp pentru ei, îi lăsam să vorbească, dar nu dădeam importanță acestor discuții. Era firesc pentru mine să pun accent pe muncă și pe evoluția mea personală, așa cum mi s-a arătat încă din copilărie.
De fiecare dată când mă întrebau de ce nu-i vizitez mai des sau nu răspund la telefon, le spuneam scurt: Nu am timp, lucrez. Consider că dacă cineva ar trebui să înțeleagă ce înseamnă să fii ocupat din cauza serviciului, aceștia ar trebui să fie chiar ei, pentru că și-au construit propriile vieți pe același concept. Acum aleg să mă dedic mie și să-mi urmez visurile, iar această hotărâre a fost modul meu de a mă proteja după lipsa lor și de a-mi pune înainte de orice propria fericire.
