Când Paul a adus pe fata acasă, tatăl său a rămas cu gura căscată și fața i s-a înroșit de uimire.
Primul său trădător: lecţia pe care nu o va uita niciodată
Paul a fost mereu nesigur din cauza înălţimii sale mici. În grădiniţa din Chișinău era cel mai mic dintre copii chiar şi fetele păreau să-l depăşească. Nu avea prieteni și se juca singur; când alţi copii îi luau jucăriile, el tăcea, suportând fără să se plângă pe seama părinţilor.
Şcoala nu i-a adus o schimbare. Îl poreseau bomboană, îl batjocoreau, iar el strângea pumnii din ce în ce mai tare. Când batjocura a devenit intolerabilă, i-a cerut părinţilor să-l înscrie la o secție sportivă.
După câţiva ani, Paul nu era de recunoscut. Creştea, se făcuse puternic, cu muşchi bine definiţi. În clasa a IXa fetele au început să-i arate interes, dar el, încă marcat de umilinţele copilăriei, nu voia să lase pe nimeni să-i intre prea aproape.
Primul său roman şi prima dezamăgire
Când a intrat la Universitatea de Stat din Iaşi, viaţa i sa schimbat. A căpătat încredere, discuta cu toţi cu uşurinţă, iar fetele îl admirau fără să stea departe.
Acolo la întâlnit pe Anisoara, o studentă ce închiria un apartament în oraş. La început, îl însoţea doar până la intrarea în scara blocului, dar întro zi la invitat să vină la ea. Așa a început relaţia lor apropiată.
Totuşi, nu găsea fericire adevărată. Întro seară, lăsânduse purtat de inimă, Paul ia spus:
Hai să ne căsătorim.
Anisoara a chicotit:
Paul, ai toată viaţa în faţa ta! Eşti atrăgător, sportiv, şi vei avea multe alte fete. Poţi să vezi pe oricine şi apoi să alegi pe cea mai bună.
Serios? ia răspuns el, cu glasul îngheţat.
Desigur! a ridicat din umeri. Am un logodnic. E cel mai frumos şi cel mai bogat din cartier, îmi trimite regulat bani ca să nu locuiesc la cămin. Ne vedem doar la vacanţă, iar cu tine petrec nopţi.
Cuvintele ei iau străpuns sufletul.
Deci sunt doar o opţiune temporară? a întrebat cu amară.
Paul, chiar îţi plac! Dar ştii ce înseamnă
Paul sa ridicat şi a început să strângă lucrurile.
Te supăreşti? a zâmbit Anisoara, în timp ce îl privea plecând. E bine că ai aflat adevărul acum. Nu te încrede în fete la prima vedere. Cunoaşte-le mai bine, înainte săţi deschizi inima.
El a plecat, simţind că a fost folosit.
Întoarcerea acasă în locul iluziilor sparte
Ajuns la casă, a lăsat valiza lângă uşă.
Fiule, ce sa întâmplat? a întrebat mama, îngrijorată. Nu va fi nicio nuntă?
Nu, a răspuns scurt, scoţând un inel din buzunar. Ține-l. Îţi va fi mai util decât mie.
Mama a privit cu tristeţe.
Ce inel frumos, îl voi purta eu, a oftat. Hai în bucătărie, am făcut plăcinte cu brânză şi am fiat ceai cu mentă. Hai să stăm, să vorbim.
Paul a simţit căldura şi grija de care nu se bucura din ultimii ani.
Încă o lovitură la mândrie
La universitate a evitat să se întâlnească cu Anisoara, dar ea se comporta ca şi cum nimic nu sar fi întâmplat. După ore, mergea mână în mână cu Costin, şoptinduse, apoi dispărea în direcţii necunoscute.
Paul a înţeles că cuvintele ei erau doar scuze. Pentru ea, el fusese doar un divertisment temporar, un înlocuitor până la următoarea opţiune convenabilă. Gândul acela ia lăsat un gust amar.
Câteva zile mai târziu, a apărut o nouă încercare.
Paul, vino la petrecerea mea de ziua de naştere! ia spus neaşteptat Mădălina, una dintre cele mai frumoase studente din grupă.
Însă era oare acesta un prilej pentru ceva real sau doar o altă capcană?
Viaţa îl învăţa că adevărata valoare nu stă în aprobarea altora, ci în respectul de sine și în capacitatea de a nu se lăsa manipulat de promisiuni goale. Ziua de mâine se construieşte pe temelia încrederii în propriul suflet.
