Andrei, dă-mi cheia mașinii, te rog. Trebuie să o duc pe mamă la clinică urgent, Doña întinse mâna spre soțul ei, întins pe canapeaua din sufrageria mică din București. O să rezolv în două ore, îți aduc pe frumoasa ta înapoi, neatinsă.
Andrei nu ridică privirea de pe telefon.
Nu.
Ce, nu? Doña lăsă mâna jos. Ai zi liberă, nu ai nici o programare. Iar mama e cu tensiunea înaltă, bate inima.
Am zis nu, deci nu, Andrei în sfârșit lăsă telefonul și se uită la soție. Femeia la volan e mereu un poticnire. Ori lovești un stâlp, ori te lovește gropița, ori faci altă nălucă.
Doña se apropie de canapea, strânse pumnii.
Andrei, ce rost de vorbă asta?!
Ce rost? Această mașină îmi este la plată încă trei ani. Nu vreau să risc bunurile, el se înfășură din nou în ecran, semnalând că discuția s-a terminat.
Doña privea tăcută vârful capului lui Andrei. Se întoarse și, cu un zgomot aspru, închise ușa sufrageriei. În hol scoase telefonul și sună un taxi. Călătoria dusîntors costă o sută nouăzeci de lei. Mama își cere scuze pe tot parcursul drumului. Doña strângea buzele, gândinduse cum ar fi fost simplu dacă ar fi vrut să-l lase să meargă.
Când se întoarse, Andrei o întâlni în hol cu o expresie de vină.
Doña, iartă-mă. Știu că am greșit, nu mam gândit la nevoia reală a mamei, încercă să o îmbrățișeze, dar ea se retrase.
Lăsamă, spuse ea.
Nu te supăra, Doña, îmi cer scuze! Am înțeles că am greșit.
Doña trecu pe lângă el spre bucătărie, fără să rostească un cuvânt. Andrei o urmă și încerca să repare.
Poate facem o cafea? Sau un vin, să vorbim liniștit?
Doña puse ceainicul pe foc și spăla vasele cu o furie ce părea să vindece farfuria întrun nor de spumă. Andrei stătea lângă ea câteva minute, apoi se retrase în cameră.
Timp de două luni se scufundă în tăcere. Doña răspundea scurt, doar când era absolut necesar. Andrei încerca să pornească din nou discuții de împăcare, dar fiecare cuvânt se lovea de un zid de indiferență rece.
Sâmbătă dimineața, Doña era la ficat, tăind legume pentru ciorbă. Afară plutea o ploaie măruntă, iar în apartament domnea o liniște aproape de căldură. Ea puse muzică difuză și se lăsă în ritmul gătitului, după o săptămână grea de muncă.
Un sunet ascuțit al soneriei o făcu să tresară. Se usci pe mâini cu un prosop și se duse să deschidă, neștiind cine ar putea bate la poartă atât de devreme.
Doña Maria? se opri, văzând în prag o femeie roșie de furie, mama soțului.
Ți-ai pierdut conștiința! izbucni Maria, intrând în casă. Crezi doar să-l împingi pe fiul tău în datorii! Nu îți pasă cum va trăi?
Doña clipește, încercând să prindă firul poveștii.
Maria, cevă spuneți? Ce sa întâmplat?
Ce sa întâmplat? Maria se întoarse spre ea, ochii arzând cu o lumină de neprihănire. Încă întrebi! Ai distrus mașina lui Andrei! Acum fiul meu va plăti trei ani de credit pentru un teanc de fier ruginit!
Doña simți pământul cum îi lipsește sub picioare.
Maria, nu am condus niciodată mașina lui Andrei. Niciodată! El însuși mia refuzat cheia când am cerut.
Mă minți! rosti Maria cu voce aspră. Fiul mia povestit tot! Cum iai cerut mașina și apoi ai spart-o în bucăți!
În acel moment, în hol se auzi pași și apăru Andrei. Maria se aruncă pe fiul ei.
Nuși recunoaște! Andreiule, dragul meu, cum vei supraviețui? Trei ani să plătești pentru o mașină spargă?
Doña aștepta o explicație, dar Andrei doar plecă capul și dădu un din cap, aproape invizibil.
Andrei? vocea Donei era răgușită. Spune-i mamei adevărul. Spunei că nu am luat niciodată mașina ta.
Andrei tăcu, privind șosetele de papuci.
Când, exact, am spart mașina? Doña se întoarse spre Maria, vocea îi tremura ca un metal. Spunemi data exactă.
Maria, triumfătoare, scoase telefonul.
Marţi, la două după amiază! Am salvat toate mesajele cu Andrei! o aruncă spre nasul Donei.
Doña își scutură amintirile de marţi. Conferință de lucru…
Marţi? oftă și zâmbi, iar sunetul o făcu pe Maria să tacă. Marţi am fost la o conferință în Chișinău, toată ziua, de la șapte dimineața până la nouă seara.
Fața Mariei deveni confuză.
Dar Andrei a spus
Andrei a mințit, întrerupse Doña, apropiinduse de soț. Nu-i așa, dragă? Spunene adevărul. Cine a spart cu adevărat mașina ta scumpă?
Andrei ridică capul, obrajii îi erau roșii ca focul.
Mamă, iartă-mă. Eu am spart singur mașina, vocea îi tremura. Nu am vrut să te supăr, să crezi că nu sunt priceput. Am crezut că, dacă arunc vina pe Doña, eu
Ai pus vina pe o persoană nevinovată! Doña simți cum furia îi arde inima. Și ai pus și mama împotriva mea!
Maria se așeză pe scaun, fața îi deveni palidă.
Andrei, cum ai putut? De ce să minţi? De ce, băiete? întreabă ea, ridicânduse încet. Ești bărbat adult! Cum poţi să dai vina pe femeie?
Doña stătea cu brațele încrucișate, privind scena familială. Mânia ei se transforma încet în oboseală și deziluzie.
Știi, Andrei? Când miai refuzat cheia ca să duc mama la doctor, am crezut că ești un egoist zgârcit. Dar ești și mai rău. Ești un laș.
Doña, te rog, nu, încercă el să se apropie.
Stai! ridică ea mâna. Nu-i așa. Eram gata să-ți rupe legătura cu mine doar ca să nu recunoști greșeala în fața mamei.
Voiam să spun să fiu sincer! Doar că nu știam cum să încep
Nu știai cum să începi? Doña chicoti, dar râsul nu era vesel. Scuze, Doña nu începe conversații sincere.
Maria, brusc, se întoarse spre fiul ei:
Andrei, înțelegi că am crezut despre tine că ești egoist și neglijent? Dar nu ai legătură cu ce sa întâmplat!
Mamă, îmi voi repara greșelile, eu
Îți vei repara? Doña se uită pe fereastră la cerul cenușiu și plin de ploaie. Cum îmi vei repara ceea ce am aflat? Cum îmi vei schimba părerea că în momente de criză mă vei da pe dinafară ca să te scapi?
Tăcerea se așternu grea în apartament.
Doña, chemă el încet, ce facem acum?
Ea nu se întoarse.
Nu știu, Andrei. Nu știu. Credeam că mam căsătorit cu un bărbat pe care mă pot baza. Dar se pare că este gata să mă trădeze la prima ocazie.
Nu e așa! Te iubesc!
Iubești? Doña se întoarse în sfârșit. Un om care iubește nu se comportă așa. Un iubit nu îți face viața un chin pentru liniștea lui.
Maria se ridică și se apropie de noră.
Doña, iartă-mă. Iertă-mă că am crezut în minciună, că te-am certat. Am greșit.
Maria, ai reacționat ca orice mamă. Îți apăra copilul. Nu am obiecții, Doña îi privea în ochi, și o milă vagă trecea prin privirea ei. Dar la Andrei?
La Andrei am rezerva, serioasă, răspunse ea. Și gravă.
Andrei se ridică brusc și alerga spre Doña.
Doña, spune-mi ce să fac! Voi face tot ce vrei, pentru a fi iertată!
Acum ești gata să faci tot, ea se retrase, respingândui atingerea. Dar ai mințit odată și ai aruncat vina pe mine. Asta arată cine e cu adevărat, Andrei.
Mă voi schimba!
Oamenii nu se schimbă întro zi. Și cu atât mai puțin cei care pot să dea astfel de lovituri.
Pleacă spre bucătărie, lăsândul pe soț și pe Maria singuri cu gândurile lor. Dincolo de ușă se auzeau șoapte stânjenite. Maria își mustra pe fiu pentru comportamentul său.
Doña rămânea cu mintea în derivă, căutând un răspuns. Cum să trăiești cu un bărbat așa?
Nimic nu se poate uita. Deschise browserul pe telefon și tastă: Cum să obțin un divorț rapid?. Decizia se luă în acel vis, în timp ce ploaia continua să bată geamurile, iar umbrele se contopeau cu sunetele din apartament, ca o scenă dintrun vis ciudat și neliniștitor.
