Eu și soția mea ne-am căsătorit foarte devreme. Aveam doar câte douăzeci de ani. La început, totul părea să fie bine în familia noastră, doar că nu aveam o gazdă, de aceea locuiam la părinții mei. Marta, soția mea, făcea adesea scandaluri căci nu voia să trăiască cu părinții mei, spunând că va găti doar pentru noi doi. Aici mai locuiau încă și frații mei. Mama și-a dorit întotdeauna o fiică, dar a avut doar băieți. Când Marta a început să locuiască la noi, s-a gândit că o va ajuta, ca o fiică. Dar totul s-a întâmplat nu tocmai conform așteptărilor sale. Am fost de acord cu condițiile soției mele.
Ni s-a oferit două camere separate, o baie și o bucătărie, pentru că casa părinților mei era foarte mare și ar putea găzdui două familii. Părea că Marta mea s-ar fi liniştit, dar încă se mai certa uneori pentru tot felul de lucruri mărunte. Mai târziu am aflat că așteptăm un copil. Eram foarte fericiți de această veste sau mai bine zis eu, Marta nu prea s-a bucurat, pentru că pe atunci încă studia la facultate și trebuia să treacă la învățământ cu frecvență redusă. Era evident că cu copilul nu va avea timp să meargă la cursuri. Și nu a avea ajutor din partea bunicilor, pentru că fiecare avea treaba lui și mergeau zilnic la muncă.
Marta era foarte supărată de faptul că a fost nevoită să abandoneze facultatea, era visul ei să învețe, pentru că mereu își dorea un loc de muncă bun. Și aici, na-ți-o bună, sarcina, concediul de maternitate și învățământul de la distanță. Dar cumva l-am crescut pe fiul nostru, Răzvan. Îl iubeam foarte mult, mă străduiam să petrec cât mai mult timp cu copilul, să-mi ajut soția cu îngrijirea fiului. Iar când Marta avea sesiune, stăteam eu cu Răzvan.
Ulterior, în detrimentul vieții de zi cu zi, certurile au izbucnit din nou. Trebuia să facem ceva în privința asta. Părinții Martei mai aveau o locuință lângă casa lor, au cumpărat-o când Marta era mică, dar nu au făcut reparații. În cele din urmă, părinții Martei ne-au ajutat să renovăm casa. Ne-am creat toate condițiile de viață și ne-am mutat acolo.
Marta tocmai absolvea facultatea, era ultimul an și a aflat că este însărcinată pentru a doua oară. Ea nu-și dorea să nască, pentru că Răzvan e în creștere și ea își dorea să-și caute un loc de muncă. A vrut să facă avort, dar nu a reușit, nu i-am permis.
Mi-a fost foarte greu să locuiesc în vecinătate cu părinții Martei. Nu reușeam să mă ocup cu treburile casnice, să-mi ajut soția cu copiii, să merg la serviciu și să-i ajut pe părinții soției mele. Am avut o criză în familie. Marta nu mai voia să aibă grijă de copii, mergea pe la cluburi, mi s-a spus de mai multe ori că soția mă Înșeală. Am decis să iau copiii și să mă întorc la părinții mei. Am cerut divorțul. Acum nu mai știu unde este fosta mea soție și cu cine. Ea nu și-a mai amintit de copii, iar eu mă simt cu mult mai bine.