Ce-i cu tine și cu Mioara? De ce ai nevoie de o nevastă așa? A născut, s-a înmuiat și acum se plimbă ca un balon. Crezi că va slăbi? Hai să aștepți, că doar va deveni și mai proastă!
Ce-i cu tine și cu această canapea? De ce cauți o nevastă așa? A născut, s-a desfăcut, acum se târăște ca un balon. Crezi că va pierde kilogramele? Hai să aștepți, că doar se va înrăutăţi!
Dar e liniștită. Și chiar îmi place că a prins formă. Era subțire ca o scobitoare, acum are curbe!
Băiatul vorbea așa despre soția lui, zâmbind de parcă nu ar fi făcut-o cu vina lui. Cel mai bun prieten, Ionel, i-a dat o palmă pe umăr.
Hai, să nu exagerezi, ok? Ce contează ce-ţi place. La petrecerea de Revelion de la birou o să apari cu ea și nu o să poţi să-ţi priveşti camarazii în ochi. Eşti înalt, puternic, frumos. Vârful de aur al femeii e scurt, dar noi bărbaţii? Suntem liberi de căsătorii la orice vârstă!
Mihai a clătinat din cap. Totuși i s-a strecurat gândul că poate a stat prea mult în acea căsnicie. Odată era un cuceritor de inimi, până când Mioara la schimbat. Liniștită, frumoasă, blândă, grijulie. Și gătește așa de bine încât nu poţi să te desprinzi de farfurie. Mihăi a pus în plus zece kilograme de când sau căsătorit și tocmai năcuştriseră un copil.
Trebuie să schimbi nevasta ca pe anvelopele! a râs Ionel în hohote. Eu am divorțat, iar acum mă văd cu Lia. Tânără, pînă la răsărit. Dacă nu merge, o înlocuiesc cu alta!
După discuţia asta, Mihai a început să se gândească tot mai mult la cuvintele lui Ionel. Prietenul îl tot hârșea, iar Mihai a început să le crede ca pe ale lui. Poate chiar a stat prea mult în căsnicie?
Mioara, tu ai luat
Abia striga când soţia lui, cu bebelușul adormit strâns la piept, la privit cu ochii mari.
Și ce? Dumnezeu, am luat cinci kilograme e asta o tragedie? Eu sunt cea care alăptează, sunt lipsită de somn, lucrez de acasă. Întreaga gospodărie e pe umerii mei: să veghez copilul, să termin munca, să fac treburile casnice, să plătesc facturile la gaz, să merg la piață, să gătesc! Și tu mă mustri pentru câteva kilograme?
A fost ca un țeavă ruptă în sufletul Mioarei. A vrut să plângă de durerea că soțul nu-i vede efortul. Dacă ar pleca, el ar rămâne singur cu toate problemele și sar îneca în ele.
De ce te agăţi de kilograme? Am adus un om în lume și tu vorbeşti de kilograme!
Mioara a scos un nas și sa dus în camera copilului cu bebelușul în brațe. Mihăi a rămas pe scaun. Dacă ar avea altă nevastă, poate nu ar striga.
Și în fiecare zi Mihăi se afunda tot mai mult în gândurile plantate de prieten. Din ce în ce mai mult îi părea că Ionel are dreptate. Nu voia să abandoneze copilul îl va ajuta dar să aibă o rezervă nu strică niciodată.
Uite cum se uită Livița de la departamentul al doilea la tine! O mănâncă cu ochii! E singură, am verificat. Frumoasă, sportivă. Uităte la ea ar trebui să fie pe o pânză! Lângă ea, Mioara ta nu se compară! spuse Ionel apropiinduse de masă.
Și, așa cum spunea, Livița stătea lângă dozatorul de apă. O tânără drăguță, aruncând din când în când o privire la colegul ei. Mihăi nu observase flacăra din ochi despre care vorbea Ionel. Dar Ionel era mai experimentat ştia ceva!
Vei ajunge acasă și te va aștepta o femeie ca asta! Imagineazăți: tocuri, lenjerie, tot ce face un bărbat fericit! Iar a ta? Probabil în halat, cu pete de lapte de copil! Îmbătrâneşti curând îţi va fi greu să găseşti o fată.
Ionel ia dat o palmă pe umăr lui Mihăi, apoi sa întors la biroul lui, aruncând glume murdare spre Livița. Mihăi a simţit un strop de invidie faţă de prietenul său. Ionel găsea mereu un subiect cu femeile, iniţia o discuție cu oricare și a doua zi se lăuda cu un număr de telefon sau cu poze de o noapte de succes.
Mihăi a mers la mama lui să vorbească despre cum soţia lui, pe care încă nu se hotărâse, nu-i mai convinse. Dar Maria, mama lui, care mereu fusese de partea lui, de data asta nu la susţinut.
Puiule, soţia ta ţia dat un copil, lucrează, ţine casa, e o frumuseţe și tu ridici nasul?! Băieţi ca voi toţi sunteţi la fel, Mihăi. Nu ştiţi să preţuiţi ce aveţi mereu priviţi pădurea prin ochii lupilor. Şi ajungeţi bătrâni și singuri, urlând la lună!
Cuvintele ei iau zburat pe lângă urechi. El tot o urmărea pe Livița la muncă, prindea priviri, credea că Ionel are dreptate. Timpul trece nu va găsi niciodată pe cineva atât de tânără, nu-i nevoie de un prezicător ca să ştie. Întro zi, Mihăi a ajuns acasă atât de tensionat încât nu mai gândea la altceva decât la vorbele prietenului.
Mihăi stătea în faţa soţiei lui, care legăna copilul după încă o noapte fără somn. Căni sub ochi, pielea nu mai era ca odată. Nu mai avea silueta sportivă de când era tânără. Înțelegea că o iubeşte, dar îl înspăimânta să îşi dea seama că ar putea să piardă toate șansele de bărbat.
Știi, Mioara, cred că ar trebui să ne despărţim. Teai schimbat după ce ai născut. Am realizat multe și poate e momentul.
Cuvintele lui Mihăi nu erau clare. Se bâlbâia, încercând să găsească o formulare mai blândă, şi se simţea ca un prost ca și cum ar fi căzut în capcanele unui escroci telefonic și acum îşi pleacă privirea de rușine ori de câte ori cineva îl întreabă.
Mai întâi Mioara na răspuns. Doar sa uitat în ochii lui, iar în ei nu era altceva decât oboseala nici furie, nici dezamăgire. A pus copilul în pătuț, a împachetat două valize, a luat copilul și a ieșit pe hol. Nu îi spusese nimic până atunci, dar acum era clar că pleacă.
Mihăi a vrut să strige, să o oprească, să se plece în genunchi și să ceară iertare. Dar gândul că sar rupe în faţa lui Ionel povestind totul la reţinut.
Ştii ce, Mihăi Poate ar trebui să stai singur un timp fără mine, fără copilul nostru. Când ai avut accidentul și ai stat la pat, eu te-am îngrijit un an întreg. Lucram în acelaşi timp, am curăţat a ta lenjerie, team făcut să faci exerciţiile, am găsit cei mai buni doctori, am luat credite şi leam plătit. Nu am spus niciun cuvânt nu am sugerat nici divorţ, nici că relaţia noastră nu e în regulă. Şi tu mai aruncat afară cu copilul în braţe pentru cinci kilograme nenorocite.
Mioara sa întors şi a plecat, fără să aştepte să se așeze realizarea pe faţa dezorientată a lui Mihăi. El a rămas în prag, ascultând pașii ei ce se pierdeau, şi nu a simţit decât greutatea unei greșeli ireversibile.
A doua zi, Mihăi a venit la birou fără chef de nimic. Totul ia scăpat din mâini. Ionel sărea în jurul lui, îl felicită, îl strângea de mână ca făcânduse de joacă în curtea școlii.
Atunci e rezolvat du-te să flirtezi cu Livița. Ce bombă altfel o iau de la tine.
Ionel a râs, dar prietenul nu a fost amuzat. Mihăi a ridicat privirea, și Senya (Sergiu) părea să înţeleagă.
Îţi spun eu, Sergiu. Am fost prost să cred în tine. Aveam o nevastă pe care orice bărbat ar fi invidios! Am un fiu, o familie bună! Nu am nevoie de pui de găină tineri!
Vorbeşti ca un soț supus, nu ca un bărbat!
Şi un bărbat, la tine, este cineva ceşi aruncă soţia şi copilul? Sau cineva ce nu îşi poate ține coapsele și sare dintro fată în alta? Sau e un bărbat pentru tine, care nu poate fi credincios unei singure şi fuge ca un câine pierdut de îndată ce vezi o fustă?
Ionel sa supărat din cauza felului în care Mihăi ia tratat sfaturile și din cauza cuvintelor care iau lovit părtărea sensibilă. Au izbucnit întro ceartă aprinsă. Mihăi a hotărît că, dacă nu se schimbă ceva, nu va mai fi prieten cu Ionel. Cu un cel mai bun prieten ca al lui, nu ai nevoie de dușmani.
În aceeași zi, Mihăi a mers la soția lui cu un buchet uriaș de flori. Sa aplecat pe genunchi și a cerut iertare, recunoscând că a căzut în poveștile lui Ionel. A pus vina doar pe sine și a implorat să fie iertat. Mioara la iertat; sau mutat înapoi în apartamentul lor și au început să trăiască în armonie. Se părea că Mihăi o iubea pe soția lui mai mult ca niciodată. Nu o mai vedea ca pe un pachet.
Pentru el, Mioara era cea mai frumoasă, cea mai bună. La naiba cu kilogramele, cu privirea obosită. Mihăi a început să o ajute cu adevărat, să preia mai multe responsabilităţi cu copilul. Seara stătea cu micuţul, se trezea noaptea să-l trezească, îi făcea somn. Prelua spălatul și gătitul când era nevoie. Între timp, soţia lui a început să înflorească sa înscris la sala de sport.
Și, pas cu pas, relaţia lor a revenit pe drumul vechi. Mihăi șia promis să nu mai repete niciodată așa ceva. Pentru el, toată situaţia a devenit o lecţie importantă: trebuie să îţi foloseşti propriul cap.
