– Ce va spune familia când va afla că pleci de ziua ta? – mormăi dezaprobator soțul.
– Cum adică nu vei fi aici? – soțul zâmbi confuz și privi neîncrezător către bucuroasa Ioana.
– Exact așa! Am decis să îmi sărbătoresc ziua de naștere cum vreau eu, nu cum vrea familia! – radiind de fericire, femeia de cincizeci de ani s-a așezat în fața lui Viorel.
– Ce le spunem rudelor? – bărbatul deveni nervos, imaginându-și cum mama sa va face scandal când va afla.
– Trebuie să le spunem ceva? Este ziua mea de naștere, și dacă nu-i invit, de ce ar trebui să mă justific? – răspunse Ioana cu voce calmă.
– Copiii știu? Ei plănuiau să vină! – Viorel făcu o grimasă de nemulțumire.
– Da, Andrei și Mihaela mi-au susținut decizia!
Cuvintele Ioanei l-au prins pe bărbat nepregătit. De două săptămâni, mama lui, Elena, era curioasă despre planurile nurorii sale pentru ziua de naștere.
Acum, primind răspunsul Ioanei că nu va fi nicio petrecere, Viorel era agitat.
Nu știa cum va explica mamei sale că anul acesta lucrurile vor sta diferit.
Ca și cum ar fi simțit acest lucru, Elena îl sună și începu să-i dea indicații despre meniu.
– Spune-i Ioanei că vreau aceleași salate ca anul trecut. Mai ales cea cu ananas. Să pregătească și peștele, îi iese grozav, – enumeră femeia cu entuziasm.
Relația ei cu nora era bună, dar nu se putea spune că erau prietene apropiate.
Elena nu se amesteca prea mult în viața lui Viorel și Ioana, cu excepția sărbătorilor mari.
Atunci soacra, după obicei, o presa pe nora sa să se ocupe de gătit.
– Am serviciu, nu am timp, – refuza Ioana, care muncea ca profesoară de limba română și literatură la școală, lucrând în două schimburi din lipsă de cadre didactice.
În astfel de momente, Elena începea să o roage cu lacrimi pe Ioana să o ajute.
– Tot ce gătești tu e atât de gustos, iar la mine e ca iarba, – oftă femeia, încercând să trezească mila norei. – Toată lumea adoră cum gătești.
– Ziua ta de naștere este vineri, iar eu lucrez, – îi explica în mod repetat Ioana soacrei.
– Am mutat petrecerea pe sâmbătă, ca să-ți fie mai convenabil, – îi anunță bucuroasă Elena. – Nu îți face griji, o să te ajut și eu.
Femeia înțelese că va trebui totuși să-i gătească soacrei pentru aniversare. Desigur, ar fi putut refuza, dar Ioana știa că în acest caz mama lui Viorel s-ar fi supărat.
Această situație se repeta de câteva ori pe an. Elena cerea ajutorul nurorii nu numai pentru sine, ci și pentru cumnată și alți rude de-ai ei.
În final, Ioana realiză că era folosită ca forță de muncă gratuită.
În loc să se odihnească, își petrecea weekendurile gătind pentru o sărbătoare a vreunei rude.
Nu doar familia lui Viorel se folosea de abilitățile ei culinare, ci și familia ei.
La un moment dat, Ioana a decis că nu mai poate continua așa și că e vremea să pună rudele obraznice la locul lor.
A decis să înceapă cu ziua ei de naștere. Să nu invite pe nimeni și, în schimb, să plece pentru câteva zile la un hotel într-un alt oraș unde nu o cunoaște nimeni.
Acesta era planul pe care i l-a împărtășit soțului ei, când acesta a întrebat despre ziua ei de naștere.
– Rudele tale știu deja? – întrebă Viorel, dorind să afle cum reacționa mama Ioanei la vestea neașteptată, care și ea obișnuia să-și dorească să profite de talentele culinare ale fiicei.
– Nu. Nu intenționez să le spun. Dacă întreabă, le voi răspunde, – replică Ioana indiferent. – Pentru prima dată nu voi sta la aragaz toată ziua, doar pentru a sta să servesc familia toată seara.
– Am înțeles, – dădu din cap Viorel spre soția sa.
În acea seară, ca și cum ar fi simțit ceva, Elena l-a sunat pe fiul ei cu aceeași întrebare despre ziua de naștere.
– Ioana s-a hotărât sau nu? E ziua ei peste o săptămână și nu zice nimic, – se plânse femeia nemulțumită.
– Ioana a decis să nu sărbătorească anul acesta, – mărturisi bărbatul mamei sale.
– Cum adică să nu sărbătorească? E în toate mințile? Damă-i telefonul! Vreau să vorbesc cu ea! – ceru Elena pe un ton autoritar.
Viorel intră în bucătărie, unde Ioana pregătea cina. Dându-i un mic brânci, îi întinse telefonul fără să spună nimic.
– Este adevărat că nu vrei să-ți sărbătorești ziua de naștere? – întrebă soacra pe un ton elevat.
– Adevărat. M-am hotărât s-o petrec relaxându-mă și simțindu-mă ca o regină, nu la aragaz, ca de obicei, – Ioana îi destăinui Elenei adevărul.
– E ciudat că nu te-ai gândit decât la tine, fără să ții cont de ceilalți, – răspunse cu regret soacra. – Nu vrei să ne vezi la tine?
– De ce aș întreba? E ziua mea, – replică Ioana impasibilă.
– Sunt curioasă, ne vei mai ajuta în continuare? – întrebă Elena curioasă.
– Numai dacă voi avea timp, – îi sugeră femeia soacrei să nu mai aștepte ajutorul de odinioară cu pregătirea meselor.
– Cum vom face fără peștele tău umplut? Și salatele tale erau delicioase, – spuse cu tristețe mama lui Viorel. – Nu e frumos din partea ta. Știi ceva? Vrei sau nu vrei, eu tot vin să te felicit!
– Veniți dacă doriți, dar nu mă veți găsi acasă, – răspunse Ioana și închise telefonul.
Cu o zi înainte de ziua ei de naștere, Viorel o duse pe soția sa la gara. Așezându-se în tren, Ioana se relaxă și își închise telefonul.
Îl deschise abia a doua zi, spre seară. Îndată mesajele de felicitare veneau însoțite de unele critice.
De la soacră primise peste douăzeci și cinci de mesaje, dar Ioana a decis să nu le citească.
A vorbit o oră cu copiii, care locuiau în alt oraș, după care a mers la restaurant.
Trei zile Ioana s-a bucurat de liniște și libertate într-un oraș străin.
La gară, soțul ei, Viorel, o întâmpină fiind fericită și complet odihnită. După fața lui nemulțumită, ea și-a dat seama că Viorel încă era supărat pe ea.
Totuși, acest lucru nu a deranjat-o deloc pe Ioana. Era foarte mulțumită că a reușit să pună la punct rudele neobrăzate.
