—Cheile de la apartamentul meu le iau înapoi. Nu vei mai primi niciun ban de la mine, mamă…
Elena s-a întâlnit cu Victor pe stradă. Se grăbea la clubul sportiv, dar semaforul nu voia să se schimbe. Elena s-a uitat în jur. Între mașini s-a făcut un spațiu, și-a zis că poate traversa și s-a repezit pe partea cealaltă.
În acel moment, din spatele colțului a ieșit o mașină, iar șoferul și el se grăbea. Semaforul s-a făcut galben, iar el a apăsat acceleratia. Părea inevitabil: mașina și femeia care alerga îi înainte aveau să se ciocnească. Dar șoferul a frânat brusc și a întors volanul. Din fericire, nimeni nu s-a rănit. Semaforul s-a făcut roșu, iar traficul s-a oprit.
Zgomotul asurzitor al frânelor a făcut-o pe Elena să înghețe pe loc, închizând ochii și așteptând impactul. Dar în loc să-l simtă, a auzit strigătul șoferului care sărise din mașină.
—Ți-a venit să mori? Dacă nu-ți pasă de tine, gândește-te la alții! De ce te arunci sub roți? Nu puteai aștepta o secundă? Ce te-a apucat…
Elena a deschis ochii și l-a văzut în fața ei pe un bărbat de vreo patruzeci de ani, cu fața strâmbată de furie.
—Pentru numele lui Dumnezeu, scuzați-mă. —Elena și-a pus mâinile împreunate ca într-o rugăciune.— Fiul meu are competiție, s-ar supăra dacă nu ajungeam. S-a pregătit atât de mult… Deja am întârziat. Șeful nu m-a lăsat să plec mai devreme. Trebuie să ajung la performanța lui. Fiecare secundă contează… —A început să vorbească întruna, apoi s-a oprit brusc.
Șoferul o asculta cu atenție. Încet, furia i-a dispărut, lăsând loc unui bărbat destul de frumos și plăcut. Elena s-a înroșit.
Semaforul s-a schimbat din nou, iar mașinile au început să se miște. Bărbatul a apucat-o de braț și a tras-o pe trotuar.
—Te grăbeai la clubul sportiv? —a întrebat el, mai calm acum.
—Da. De unde știți? —a întrebat Elena, începând să-și revină din șoc.
—Tocmai mi-ai spus că ai competiție. Urcați în mașină, vă duc eu.
—O, nu, nu e nevoie… —a început ea să refuze.
—Urcați! —i-a poruncit el, aproape sărit la ea.
Elena s-a grăbit spre mașină. În trei minute, erau deja la intrarea clubului. Șoferul a coborât și el.
—Eu mă descurc, nu e nevoie… —s-a bâlbâit Elena.
—Despre cine vorbești?
—Tată! —O adolescentă cu rucsac în spate a sărit spre el.
S-au îmbrățișat, apoi au urcat în mașină. Elena i-a privit ca vrăjită. În sfârșit, și-a venit în fire și s-a repezit spre intrare.
Așa s-a cunoscut cu Victor. Uneori, din întâmplări și incidente pe drumuri, se naște dragostea.
Elena a ajuns la timp să-și vadă fiul performând. A intrat exact când au anunțat numărul lui și al partenerului. A luat locul trei.
—Deci, la cafenea? Sărbătorim victoria? —l-a întrebat Elena când Mihai a ieșit din vestiar.
—N-am câștigat. Doar locul trei, —a mormăit el supărat.
“Doar locul trei”, l-a mimat Elena.— Auzi la el! Câți băieți au participat? Și doar trei au câștigat, tu fiind unul dintre ei. Sunt mândră de tine. Data viitoare vei fi primul, —l-a încurajat.— Te-ai emoționat?
—Puțin. Hai acasă. Sunt obosit. Credeam că nu ajungi.
După trei zile, Elena l-a văzut din nou pe Victor lângă club.
—Voi? Ați venit iar după fiică?
—Mă cheamă Victor. Nu. A terminat acum două ore. De fapt, te-am așteptat pe tine. —A ezitat o clipă.— Voiam să știu cum a fost la fiul tău. Ai ajuns?
—Da, mulțumesc ție. A luat locul trei.
—Minunat! Deci nu ai riscat degeaba viața. —Amândoi au râs.
Un băiat s-a apropiat de ei.
—Fiul tău? —l-a întrebat Victor.
—Da, Mihai. Iar el este Victor…
—Nu e nevoie de patronim. Doar Victor. —I-a întins mâna.
Mihai i-a dat mâna, iar Victor a strâns-o ferm. Pe drumul spre casă, Victor le-a propus să meargă într-un weekend la o competiție pentru adulți.
—Serios? Mamă, hai! —s-a bucurat Mihai.
—Deci, ne înțelegem? —Victor s-a uitat sperios la Elena.
—Nu sunt mare pasionată de sport, —a zis ea dând din umeri.
—Aici e cartea mea de vizită. Salvează numărul, să știi că eu sun.
—Eu n-am carte de vizită. —Elena a scos telefonul și a format numărul.
—Mulțumesc, l-am salvat, —a spus Victor, închizând apelul.
—Cine e, mamă? —a întrebat Mihai în timp ce urcau scările spre apartament.
—Ții minte când am întârziat la competiția ta? M-a ajutat să ajung, deși aproape m-a lovit cu mașina, —a răspuns Elena.
—N-ai spus nimic despre asta.
—Dar nu m-a lovit. Și am ajuns la timp să-ți vedem performanța, —a replicat ea veselă.
Au început să se vadă cu Victor. Din ce în ce mai des, Elena întârzia de la serviciu, iar în zilele de antrenament, mergeau împreună să-l ia pe Mihai.
—Mamă, el e îndrăgostit de tine? —a întrebat-o Mihai într-o zi.
—Și ce, nu pot fi îndrăgostit cineva de mine? Sunt bătrână sau urâtă?
—Nu. Chiar foarte frumoasă.
—Bine că înțelegi asta. Am treizeci și doi de ani. Pentru tine sunt mama, dar pentru alții sunt o femeie tânără și drăguță. Ți-e ciudă?
—Nu. Ți-e și ție drag de el?
—Păăi… Da, —Elena s-a înroșit ușor.
—Și fiica lui va fi sora mea? —a întrebat Mihai curios.
—E pre— Nu știm încă, dar indiferent ce se va întâmpla, cel mai important e să fim fericiți.
