„Chelule, trezește-te!” – Soțul meu obișnuia să mă trezească dimineața. Anul trecut am decis să fac ceva la care nu m-aș fi gândit niciodată înainte. De ceva timp observam că am coșuri pe tot scalpul, ca o erupție, pielea mă mânca teribil, iar părul îmi cădea. Vizitele la dermatolog și tricolog nu mi-au adus niciun rezultat. Doamna doctor chiar mi-a spus să nu mai iau vitamine, căci după părerea ei, nu ajută pe nimeni. Apoi am dat peste un articol în care scria că tunderea la zero întărește firele de păr. Mult timp m-am gândit înainte să mă decid să fac acest pas. Chiar și după ce fiul meu mi-a zis că îi va fi frică de mine tunsă la zero, tot m-am hotărât să încerc… I-am spus soțului să-mi treacă întâi cu mașina de tuns și apoi cu lama pe cap. M-a ascultat, chiar dacă nu-i venea să creadă că o să fac asta. Când m-am uitat în oglindă la final, am fost surprinsă de cât de simetrică și frumoasă mi-e forma capului. Cel mai mare necaz era că îmi era frig să ies cu capul descoperit, iar când părul a început să crească, se lipea de pernă și nu era deloc plăcut. După ce m-a ras în cap, soțul a început să mă trezească dimineața cu: „Chelule, trezește-te!”, și pe mine m-a pufnit râsul, pentru că acum eram cea mai cheală din familie. La început copiii mei au fost uimiți, dar apoi și fiul meu a vrut să-mi semene. Mama mi-a zis să nu mă arăt la ea până nu-mi crește părul la loc, că nu suportă să mă vadă așa. Fiica mea mă ruga să nu merg la ședința cu părinții fără fes, iar soțul, foarte calm, mi-a zis că dacă merg fără fes, toți vor uita de ce au venit, iar colegele fetiței vor fi invidioase că are o mamă atât de la modă. După ce m-am ras, coșurile au dispărut de la sine. Fiica mea tot râde și îmi zice că nici nu știe la ce să se mai aștepte din partea mea. Și într-o zi am auzit-o spunându-i fratelui ei că crede că îmi voi face un tatuaj pe capul chel.

Cheluțo, trezește-te! așa mă trezea dimineața soțul meu, cu glas jucăuș.

Anul trecut am hotărât să fac ceva la care nici măcar nu m-aș fi gândit înainte. De ceva vreme am observat că pe scalpul meu apăreau bășicuțe, semănau cu o erupție și mă mânca îngrozitor pielea, iar părul a început să-mi cadă în șuvițe.

Nici la dermatolog, nici la tricholog nu am găsit vreo soluție. Medicul îmi spunea să nu iau vitamine, căci, după părerea ei, oricum nu ajută pe nimeni. După un timp am dat peste un articol care spunea că rasul pe chelie întărește foliculii de păr. M-am tot gândit multă vreme înainte să găsesc curajul de a face acest pas. Chiar dacă fiul meu mi-a mărturisit sincer că s-ar speria să mă vadă fără păr, tot am hotărât să încerc

I-am spus soțului să mă tundă mai întâi cu mașina de tuns, apoi să mă radă de tot cu aparatul de ras. M-a ascultat, deși nu prea-i venea să creadă că chiar îmi doresc asta. După ce totul a fost gata și m-am uitat în oglindă, am rămas surprinsă să văd ce formă perfectă are capul meu.

Cel mai neplăcut a fost că îmi era frig să ies afară fără ceva pe cap, iar când părul a început să-mi crească din nou, mâncărimea și faptul că se lipea de pernă mă sâcâiau la culme.

De atunci, soțul meu mă trezea vesel: Cheluțo, trezește-te!, lucru care mă făcea să râd în hohote, fiindcă din toată familia eu eram cea mai cheală. La început copiii s-au mirat de transformare, dar mai apoi fiul meu a vrut și el să fie ca mine.

Mama, însă, mi-a zis să nu mă duc pe la ea până nu-mi crește părul la loc, că altfel nu suportă să mă vadă așa. Fiica mea m-a rugat să nu mă duc la ședința cu părinții fără căciulă, iar soțul, mereu liniștit, a zis că dacă merg fără ceva pe cap, toată lumea va uita de ce s-a adunat acolo și că colegele fiicei mele sigur vor fi invidioase pe mama lor așa modernă.

După ce am rămas fără păr, iritațiile au dispărut de la sine. Fiica mea râde mereu pe seama mea și zice că nici nu știe la ce să se mai aștepte de la mine. Într-o zi, am auzit-o șoptindu-i fratelui ei că se gândește că probabil o să-mi fac și un tatuaj pe capul chel

Cel puțin nu m-am gândit niciodată că o să am atâtea povești de spus, pornind de la ceva așa de neașteptat. Acum, privind în urmă, zâmbesc și mă gândesc că uneori trebuie să ieșim din tipare, ca să ne regăsim pe noi înșine.