Cine a stat pe patul meu și l-a șifonat… Poveste.
Amanta lui Lucian era puțin mai mare decât fata lor obraji rotunzi de copil, ochi nevinovați și un piercing în nas (când fata lor, Doinița, a vrut un astfel de piercing, Lucian a făcut scandal și i-a interzis). Să te superi pe asta? Nici gând Ana privea la picioarele vineții ale tinerei, la gecuța scurtă și era cât pe ce să-i spună acid: Dacă vrei să-i faci copii bărbatului ăstuia, ia-ți o geacă de iarnă și pune colanți sub blugi. Dar, evident, n-a zis nimic. Ana doar i-a dat Arinei cheile, a luat două genți cu lucrurile rămase și s-a îndreptat spre stația de autobuz.
Doamna Ana, ce e cutia aia sub blatul de la bucătărie? a strigat tânăra după ea. Acolo țineți farfurii?
Ana n-a rezistat să riposteze:
De obicei, acolo ascundeam cadavrele amantelor lui Lucian, dar tu poți să speli farfurii fără griji.
N-a așteptat răspunsul și nici nu s-a uitat la fața înghețată a Arinei, mulțumită de ea, Ana a coborât scările. Ei asta a fost… Douăzeci de ani de viață aruncați, ca usturoiul la gunoi.
Că Lucian are o amantă, Doinița a aflat prima. Chiulesc azi, mă duc acasă nu e nimeni, s-a gândit ea. Când, ce să vezi, în bucătărie trona nimfa tânără, savurând cacao din cana preferată a fetei. Dacă iei în seamă că nimfa era aproape goală, iar din baie se auzea tata, fata s-a prins pe loc și a sunat-o pe Ana:
Mamă, cred că tata are amantă, mi-a luat papucii și bea din cana mea!
Parcă din poveste, a chicotit Ana, amintindu-și reacția fetei nu supărată din cauza trădării, ci pentru că cineva avusese îndrăzneala să-i atingă lucrurile. Cine a stat pe patul meu și l-a șifonat…
Ana a privit totul cu mai puțin patos. Sigur, orgoliul i-a luat puțin foc fata era tânără și frumușică, iar Ana avea de toate: kilograme în plus, celulită, semne absolut normale la 40 de ani. Dar Ana a simțit și un soi de eliberare: câți ani de telefoane nocturne dubioase, program de lucru de businessman, bonuri de la ceainării unde ea n-ajungea niciodată… Lucian manevra totul ca un magician, de parcă ea era vinovată dacă bănuia ceva.
Ea e prima, mințea Lucian cu aplomb. M-a lovit parcă o cometă…
Cometa era o fată de la hotel, pe unde Lucian stătuse cu serviciul. Avea 20 de ani, față drăguță, atâta tot. Nici cap nu părea să aibă, fiindcă s-a mutat după Lucian la Chișinău, unde a stat în chirie într-o cameră jalnică, pe bani adunați de la mama. Și se întâlneau fix la apartamentul lui Lucian, unde era baie și mașină de spălat. Ana tot se mira de ce e mereu pe program scurt și nu pe mixt la spălat!
Apartamentul, moștenit de Lucian de la tata, era trecut pe numele lui de dinainte de căsătorie. Când Ana a decis să ceară divorț, s-au mutat cu Doinița în garsoniera rămasă de la bunica la periferia Iașiului. Fata era scandalizată cum să ajungă la liceu?!
Hai să stai cu noi, s-a oferit Lucian, primind altă doză de cuvinte piperate. Măcar fata putea să-i spună ce gândea…
La început a fost nasol drumuri noi, magazine noi, o oră până la lucru, altă oră până la școală. Dar s-au obișnuit Ana și-a găsit alt serviciu, Doinița a intrat la o facultate unde ajungea în jumate de timp. Nici n-au apucat să plângă: viața și examenele nu le-au dat timp de meditație, iar când au trecut belelele, nici chef de tristeți nu mai era.
Arina a sunat de câteva ori ba întreba la ce temperatură să bage plăcinta la cuptor, ba unde se pun pastilele în mașina de vase. O dată a venit personal: aducea poze uitate, fix când Doinița trebuia să le predea la licență. Lucian nu putea (sau se temea), Ana era răpusă de răceală, iar Doinița refuza să calce iar în vechiul apartament îmi pică psiha, am examen la informatică!
Măi, e drăguț la voi, a bâjbâit Arina privind tapetele scorojite și veiozele oldschool.
Ana s-a strâmbat zâmbind: da, drăguț, ce să zici. Colțul acesta, cu decor de 1989, era casa ei, munca de douăzeci de ani. Ei, hai, să-l răscumpere cine poate…
Dar exact acea vizită s-a întors împotriva ei. Un an mai târziu, într-o seară, cine bate la ușă?
La tine vine? a întrebat Ana pe fiică.
Doinița a făcut ochii mari.
Arina stătea în prag, plânsă, cu rimelul pe obraji și cu fard sclipitor în loc de blush; cu o geantă sport ticsită.
Ce-a pățit Lucian? s-a alarmat Ana.
Ce să pățească! a suspinat Arina. L-am prins cu secretara! Am vrut să-i fac surpriză, că tot zice că la serviciu întârzie și…
A izbucnit iar în lacrimi, ca un copchil, cu fața în palme.
Și ce vrei de la mine? a întrebat Ana, privind spre geanta burdușită.
Pot să dorm la voi? Nu mai am bani. Poimâine plec la mama, cu trenul.
Și cu ce bani de tren?
Credeam că mă ajutați.
Ana nu știa dacă să râdă sau să plângă.
A decis Doinița pentru ea:
Pleacă de aici! a zis cu scârbă, plus vreo două expresii de-ale studenților ieșeni.
Ana a aruncat o privire dezaprobatoare spre fiica ei.
Intră, Arina, a spus Ana. E noapte, n-o să te dau afară.
De aici a mers totul la vale.
Fata a explodat de nervi. Eu sau ea, a zis. Ana a ridicat din umeri ești majoră, alegi. Vrei, du-te la taică-tu!
Să mă duc la Lucian? Zău! Mai bine stau la Neluța!
A fost nevoie să-i cheme un taxi fetei. Arina a primit ceai de valeriană, compasiune și o încurajare că viața e lungă și prostia trece. Bani i-a dat n-o să o lase pe drumuri. Și chiar la gară a dus-o, să nu se rătăcească.
Arina a mulțumit, a cerut iertare și a promis solemn că va începe viața de la zero: studii, zero bărbați căsătoriți.
Mama mereu mi-a zis că-s aiurită. Avea dreptate, pare-se.
Ana n-a stat să-i facă cu mâna la tren. Atâta a fost. Cu fata s-a împăcat repede, dar chiar și așa, n-o suporta pe mama că n-a dat-o afară pe devastatoarea de familii. Ana a mângâiat-o pe părul moale, a zâmbit și i-a zis:
O să-nțelegi când crești.
Lucian a sunat după o săptămână. Am înțeles tot, gata cu Arina, vreau să fim fericiți iar.
N-ai cămăși curate, așa-i? a râs Ana.
Da, a oftat fostul soț. Nici nu știe să spele, umblu de un an într-o rufă numai bună de cârpit.
Firește, Ana nu s-a întors. Nici nu s-a bucurat de necazul lui. Dar recunoaștem: viața Anei s-a luminat. Zâmbetul s-a lipit de fața ei, a devenit mai ușoară la inimă și la minte. Și-a luat cățel pe Zdreanță, evident. Seara făcea ture prin parc. Și-a cunoscut un vecin simpatic, mai bătrân cu zece ani, dar cui îi pasă, nici Ana nu-i fată mare. În rest, totul merge mai departe, ca trenul spre Vaslui ușor și plin de surprize.
