30 aprilie 2024 Jurnal
După douăzeci și trei de ani de căsătorie viața cotidiană a Veronicăi a ajuns să fie aproape fără culoare. Fiica noastră s-a căsătorit și s-a mutat în București cu soțul ei, iar noi am rămas în apartamentul nostru din Cluj-Napoca, doar eu și Veronica. Am observat că și eu mă îndepărtez încet de ea, deși nu spunem niciun cuvânt.
Așa că am sunat-o pe prietena mea cea bună, Daciana, și i-am zis: Vino sâmbătă la noi, o să chem și pe Lenuța, să ne adunăm cum obișnuiam. Eugen eu, eu, am plecat la pescuit cu prietenii. Daciana a răspuns: Adevărat, e de mult să nu neam adunat toți împreună. Aștept cu nerăbdare.
Am așezat oaspeții pe canapea, am pus muzică ambientală și am mers în bucătărie să pregătesc ceva. M-am întors cu un platou de băuturi și l-am așezat pe măsuța de cafea. Am turnat rom de leu în paharele de cristal și le-am adresat, cu un zâmbet: Pentru noi, cei frumoși! Toți au ridicat paharele, cu excepția Lenuței, care părea serioasă.
Ce te deranjează, Lenuța? Nu ai reușit să te întâlnești cu prietenul tău virtual? am întrebat. Lenuța a luat un înghiț și a încruntat faţa: Uf, ce băutură urâtă!.
Cum? Normal, nu? E doar pentru atmosferă, nu bețim în fiecare zi, am râs eu, încercând să o destind.
Daciana a început să chicotească, știind că Lenuța nu-i place deloc alcoolul. Nica, nu te uita așa la ea, e sobruă. O să bea doar din când în când, a adăugat, arătândui un pahar și încruntânduse la gustul puternic al romului.
Lenuța a întrebat de ce nu a funcționat întâlnirea. Atunci spunene cum a decurs întâlnirea, a cerut Veronica.
A fost ok. Băiatul era drăguț, vorbitor, nu era agasant. Are o afacere, apartament, mașină faină, a răspuns Lenuța.
Bun început, a exclamat Daciana, Hai să-ți creăm și ție un profil pe un site de cunoștințe.
De ce să fac eu așa ceva? Am pe Eugen, e indecent să caut altcineva, am protestat eu. Suntem căsătoriţi, dar dacă vrei să cauţi prieteni pentru suflet, nu e nimic greșit, a intervenit Daciana.
După câteva pahare de rom, Veronica a cedat și am pornit laptopul. Am scris: Femeie fermecătoare, cu simțul umorului, caută un bărbat pentru discuții interesante. Numele meu e Lia. Am trimis mesajul și am uitat de el, căci la muncă erau rapoarte și întâlniri cu clienții. Doi săptămâni mai târziu, în timp ce răsfoiam căsuța de email, am găsit câteva mesaje.
Cele mai multe erau indecente și le-am șters imediat. Unul, însă, ma atras atenţia:
Și eu îmi doresc să vorbesc cu o femeie inteligentă și veselă. Sunt căsătorit, dar soţia mea nu mai are interes pentru mine. Viaţa noastră a devenit rutină, plictisitoare. Sunt Ionuț, am 47 de ani.
Acest mesaj misau amintit de propria noastră viaţă. Am răspuns: În căsnicia mea ceva nu mai merge. Nu vorbim cu adevărat cu Eugen, poate din asta am trimis mesajul. Vreau doar o conversație caldă, nu înseamnă că nu-l iubesc. Aș vrea să găsesc o sufletă înrudită, cu care să împărtăşesc gânduri, prin corespondență.
Lenuța ma întrebat: Ai primit răspuns?. Am zis că am, dar am șters tot ce era vulgar. Aici scriu orice își doresc, a râs ea.
În timp ce vorbeam, am povestit și despre prietenul meu George, care a plecat recent în vacanță în Turcia. A cumpărat bilete, în două săptămâni pleacă, să ne bronzăm la soare, a exclamat Lenuța. Daciana ia răspuns: Ce noroc! Eu tot nam cine sămi ia cu mine.
Am continuat să scriu cu Ionuț. În fiecare săptămână schimbam câteva mesaje, iar farmecul lui era tot mai mare. Între timp, cu Eugen, criza se adâncea. Cu cât el petrecea mai mult timp la serviciu, cu atât eu mă înclinam spre corespondența cu Ionuț. O zi, Eugen mia adus flori, dar nu păreau să vină din inimă.
Eugen, de ce?, lam întrebat. De ce nu pot sămi arăt dragostea?, a răspuns el, dar eu simțeam că e mai mult o formalitate.
Întro zi, Ionuț mia propus să ne întâlnim în orașul în care locuim amândoi. Mise pare că am găsit pe cineva cu care să vorbesc faţăînfaţă. Hai să ne vedem, mia scris. Am acceptat, gândindumă că nu pierd nimic; o singură întâlnire nu înseamnă infidelitate și Eugen era mereu ocupat.
Mam pregătit cu grijă: am tuns părul scurt, lam vopsit în nuanţa mea preferată și am ales o rochie elegantă. În cafenea, am intrat și am văzut o floare albă pe masă era exact ce mia promis Ionuț. Când am privit în jur, Eugen a apărut brusc.
Veronica! Ce faci aici?, a exclamat el, surprins. Am observat floarea albă și am înțeles imediat: Asta e Ionuț. La fel și eu, Leni, a replicat el, arătândumi și el o floare albă. S-a așezat și a început să vorbească.
Discuția nu a curgat lin la început. Mam simțit vinovată că am acceptat să mă întâlnesc în secret, dar și furioasă pe Eugen pentru că a făcut același lucru, fără să știu. El a spus: Astăzi arăţi superb, dar nu e pentru mine. Tu spuneai că iubeşti soţia, e adevărat? lam întrebat. Desigur, dar nu mai găsim cuvintele, a răspuns el trist.
Am râs împreună: Poate ar trebui să începem de la capăt. Eugen a luat mâinile mele, ma privit în ochi și a spus: Acum îţi văd adevărata soţie. Eu iam zâmbit și iam răspuns: Şi eu ţiam văzut pe tine, dragul meu. Păcat că nu mai vom scrie scrisori. Eugen a replicat: De ce nu putem continua să scriem?. Am încheiat cu promisiunea de a fi mai deschiși unul cu celălalt.
Învățătura pe care mio oferă această experiență este simplă: când viața devine monotonă, nu trebuie să căutăm refugiul în alte relații, ci să redescoperim comunicarea și sinceritatea cu partenerul de lângă noi. Adevărata dragoste înflorește când amândoi sunt dispuși să asculte și să se sprijine, nu când se ascund în secrete.
