Voi abia deosebiți mărarul de pătrunjel după etichetele din magazin! Și fructele de pădure le-ați văzut doar în borș! mormăia vecina supărată.
Valentina și Vasile veniseră la casa lor de vacanță. O cumpăraseră toamna trecută, iar acum hotărâseră să o pună la punct. Casa era frumoasă, gata de locuit chiar și iarna, dar grădina și restul lucrurilor erau o muncă grea.
Grădina veche trebuia îngrijită. Deja comandaseră o baie nouă, urma să fie adusă și instalată peste o săptămână, rămânea doar să aleagă locul.
Totodată, plănuiau un șopron lângă baie pentru lemne, un loc pentru rufe și un foișor. Copiii promiseseră că vor veni să-i ajute.
E frumos aici, liniștit, am putea trăi tot anul. Suntem pensionari, până la urmă.
Am inspectat beciul, trebuie doar ușa schimbată.
Și eu am verificat veranda. Îți amintești când vorbeam de foișor? E inutil. Avem deja un masă rotundă și scaune vechi aici.
Le putem recondiționa, vor rezista încă o sută de ani. Și priveliștea spre grădină e minunată. Vom bea ceai și ne vom bucura de ea. Dar și aici ușa pare slăbită, parcă a intrat cineva peste iarnă.
Da. Ușile sunt priorități. Toate lucrările le facem în curtea din spate. Nu se văd prea mult din stradă și totuși e frumos. Iar în față vom avea o gazon și flori.
Florile sunt deja aici, perene, trebuie doar să vedem ce și unde. Poate va trebui să le mutăm pe unele. Dar vara asta le lăsăm așa.
După o săptămână, baia fu adusă și copiii sosiți. Începură să aranjeze terenul. Vecina venea să facă cunoștință, iar nepoții ei se învârteau mereu pe acolo.
Aveți nepoți?
Da, vor veni în vizită.
Și de ce puneți un gard atât de înalt? Noi cu vecinii am trăit mereu fără delimitări.
Fără gard? Ce era aici atunci? Tocmai l-am dărâmat. Gardul exista, doar că căzuse. Ție nu-ți păsa, dar noi vrem ordine. Nu vă faceți griji, n-am luat nimic din teritoriul vostru. Gardul e exact pe hotar.
Și nu faceți o portiță? Aici a fost mereu un loc de trecere.
Vreți să ziceți între proprietățile noastre? Nu, nu am planuit așa ceva. Intrare e doar dinspre stradă.
Și cum vor alerga copiii, ai voștri și ai noștri? Văd că ați tăiat merii, iar ei le place să se cațere pe ei.
Nu i-am tăiat, doar i-am curățat și am plantat alții noi. Nepoții voștri pot să se cațere pe merii voștri.
Totul nou la voi. Și de ce arbuști de-a lungul gardului nostru?
Arbuștii sunt de-a lungul gardului NOSTRU, pentru frumusețe!
Vecina pleca, dar se tot întorcea cu întrebări. Nepoții ei tot alergau pe proprietatea Valentinei și a lui Vasile până când au instalat o poartă nouă.
V-ați așezat bine pe aici, reluă vecina. Vreți să locuiți aici iarna?
O vom vedea.
Și de ce ați încuiat poarta? Copiii se jucau mereu aici în față cu mingea, era perfect, terenul e drept. Pe stradă sunt mașini, aici e sigur.
Eu am totul ocupat cu legume, nu ca la tine. Tu abia deosebești mărarul de pătrunjel după etichete. Și fructele de pădure le cunoști doar din borș. Ar trebui să fim prietene.
Am încuiat poarta ca să nu ne păzească lumea ochii și ca nepoții tăi să nu mai facă pe stăpânii. Acum două zile au scos găinile noastre și n-am mai găsit niciuna.
Aveți și găini? Deci vreți să locuiți aici?
Deja locuim.
La sfârșitul lui august, au sărbătorit ziua lui Vasile. Copiii și nepoții veniseră. Toată familia era adunată. Bărbații făceau grătar, femeile pregăteau salate și puneau masa pe verandă.
Și iată-ne și pe noi! Am venit să vă felicităm, cum se cade între vecini. Mereu am făcut așa, fără invitație. Suntem aproape. Copiii știu de dimineață.
Vă pregătiți, au venit oaspeți, deci e sărbătoare. Hai să stăm. Copiii se distrează împreună. Ar fi cazul să ne împrietenim.
Nu v-am invitat. Este o adunare familială. Noi avem relații de vecini, nu de rudenie.
Cine știe, poate într-o bună zi. Copiii vor crește. Poate ne vom înrudi.
Oricât i-ar fi spus, ea tot își relua vorba și nu pleca. Nepoții ei se cățărau peste tot, scuturau merii și peri, se urcau pe baie noroc că nu căzuseră.
Apoi au descoperit pietrele așezate în jurul clădirilor. Unul dintre ei a început să le arunce în piscina gonflabilă. Nu observaseră imediat. Copiii fugiseră cu strigăte de bucurie când apa începu să se reverse.
Ce mare lucru! Vine toamna, oricum era cazul să o strângeți, spuse vecina. Copiii s-au distrat.
E timpul să plecați acasă!
Și noi nici n-am stat, copiii sunt înfometați. Au alergat, le-a venit poftă de mâncare. Hai, toată lumea la masă!
Sărbătoarea fu stricată. Dar mai aveau una în plan. Peste o săptămână, copiii au revenit pentru aniversarea căsătoriei Valentinei și a lui Vasile 35 de ani împreună.
Cineva închise poarta imediat. S-a dovedit că fusese cel mai mic nepot, de șapte ani.
Se auzea cineva bătând la poartă. Toată familia prefăcu că nu aude. Aerul era impregnat cu miros de grătar și prospețime. Începuse să se răcorească.
Când vă așteptăm în oraș?
O să vedem. Vine toamna, vom trăi aici, apoi vom decide. Mai avem mere de cules. Recolta e bogată anul acesta. Ne place totul aici, în afară de vecină, dar ea nu e o piedică. Am învățat cum să scăpăm de
