Eu și Ion, așa era numele soțului meu, ne-am cunoscut la lucru. Eu am finisat universitatea, am învățat la facultatea de economie. Am decis să mă angajez undeva. Nu prea vroiam să mă întorc înapoi în sat după ce am terminat studiile, deoarece am văzut un oraș nou, o grămadă de oportunități, altfel de oameni diferiți de cei din mediul rural. O mulțime de magazine, supermarket-uri, mișcare continuă, mie așa și îmi plăcea. Așadar, m-am gândit că voi rămâne să locuiesc aici, îmi voi găsi un loc de muncă bine plătit, îmi voi arenda o cameră, deoarece pe un apartament întreg nu avea să-mi ajungă salariul.
Așa și s-a întâmplat, mi-am găsit un loc de muncă ca contabilă într-o rețea de magazine de îmbrăcăminte și am închiriat o camera în cămin. Viața s-a îmbunătățit, mă ocupam în fiecare zi cu același lucru și înțelegeam că pentru a fi fericită nu-mi ajunge doar o familie. Ce să fac, încă nu-mi întâlnisem ursitul, persoana iubită cu care aveam să mă simt foarte bine. A mai trecut ceva timp, nu s-a schimbat nimic, doar am început să observ cum unul din furnizorii de haine a magazinului, se comporta cu mine într-un mod special. Ba îmi făcea un compliment, ba îmi zâmbea, ultima oară chiar mi-a cerut numărul de telefon. Eu i l-am dat.
În cele din urmă el m-a sunat și m-a invitat la o întâlnire. Am văzut că nu îi sunt indiferentă acestu-i bărbat, iar eu la fel îl plăceam. Uite așa am început să ne întâlnim. Peste o perioadă de timp m-am mutat din camera închirată la Ion, el avea propriul său apartament. Ne-am căsătorit, i-am născut doi băieței-gemeni minunați. Trăiam foarte bine în liniște și pace. Din acel moment au trecut 15 ani. Copiii noștri au crescut, ne-am construit o casă, aveam o stare financiară foarte bună, totul a ieșit și mai bine decât plănuiam.
Cum se spune, “nu zi hop până nu ai sărit”, așa s-a întâmplat și cu familia mea. Într-o zi am observat că soțul tot mai des nu este acasă. Am decis să-l urmăresc. După cum s-a dovedit, el se ducea la o femeie în vârstă și tot timpul îi aducea niște sacoșe. Nu aveam ideie ce aveau de împărțit. Așa se întâmpla în fiecare săptămână.
În sfârșit am decis să-mi prind soțul cu mâța-n sac. Am ajuns la acel loc, am ieșit din mașină și am cerut explicații de la soțul meu, cine este această bătrână și de ce el îi tot aduce ceva. Un timp îndelungat bărbatul încerca să inventeze ceva,dar așa și nu a reușit,de aceea s-a mărturisit că femeia este bunica fiicei lui. Așa s-a primit, că 3 ani în urmă m-a înșelat.
Amanta lui a decedat în timpul nașterii, iar copilul a rămas cu bunica. Ion nu știa cum să procedeze corect și a spus că pleacă, deoarece îi este foarte rușine. Nu credeam că voi face așa ceva, dar i-am spus soțului să ia micuța copilă la noi acasă, iar femeia las-o să se mai odihnească și să vină să viziteze nepoata. Uite așa educăm împreună încă un îngeraș ce și-a pierdut mama și nu are nici o vină în asta.
