În fiecare zi ni se întâmplă o mulțime de situații amuzante. De multe ori devenim martorii acestor circumstanțe, iar uneori chiar suntem personajele principale. Am avut recent o poveste amuzantă pe traseu. Tocmai am primit permisul de conducere, așa că sunt o șoferiță începătoare pe drum.
Merg încet-încet, totul conform regulilor, fără a comite careva încălcări. Nu am vrut să câștig imediat o amendă.
Mi-am asumat riscul și am început să duc copiii la școală cu propria mea mașină. Acest lucru este mult mai rapid și mai convenabil. De asemenea am ocazia să călătoresc în interes de afaceri, nelăsând-o pe fiica cea mică acasă cu bone sau rude, ci luând-o mereu cu mine.
Dimineața a început perfect: toată lumea s-a trezit la timp, am luat un mic dejun delicios și am mers la școală în liniște. După ce mi-am lăsat copiii lângă școală, m-am dus cu cea mai mică la un salon de frumusețe, unde eram înscrisă.
Acea zi nu a fost norocoasă doar cu timpul de afară: ploua incredibil de puternic! Sincer, eram nervoasă, dar nu puteam anula totul din cauza ploii!Doar copilul, stătea în scaunul auto specializat din mașină și se distra: fluturând cu mâinile, strigând cuvinte de neînțeles și privind atent la picăturile de ploaie care curgeau pe geamul mașinii. Era o muzică în plus pentru urechile mele: clea-clea !!! clea-clea !!! Cap-capac!!!Din cauza vremii atât de urâte, pe drum s-au format blocaje groaznice: toți au ieșit cu transportul personal pentru a nu se uda sub ploaie.
Am decis că sunt cea mai deșteaptă și am cotit într-o ulicioară, în căutarea unui drum mai scurt. Imediat am înțeles, că ideea mea nu a avut succes. Mașina abia circula pe ulicioara , care nu mai văzuse asfalt. „Când se vor construi drumuri normale?!!” – Capul mi se învârtea de furie.
Mi-am dat seama că am derapat și eram complet blocată . Privind pe geamul din spate, am văzut că nu numai eu eram atât de deșteaptă: o coloană întreagă de mașini se aflau în spatele meu, care ar fi bucuroși să meargă mai repede, dar eu eram în față și nu mă puteau depăși, deoarece strada era atât de îngustă încât putea să treacă numai o mașină !!!
Încercând să ies din capcană, am băgat mașina și mai mult în pământ. În spatele meu,claxoanele sunau cu o putere din ce în ce mai mare.Chiar nu se vede că sunt blocată! M-ar putea ajuta cineva! Și deodată am auzit un zgomot puternic din spatele mașinii și un semnal puternic! Și apoi strigătul: “ACCELEREAZĂ “; Era de totul în capul meu: panică, frică, isterie. Părea că s-a întâmplat ceva ireparabil: un accident, un dezastru natural: un uragan, o inundație, pământul s-a rupt chiar sub mașină. Din fericire, copilul de pe bancheta din spate nu a plâns de spaimă, ce nu puteam spune despre mine.
Aici am decis să mă concentrez și am accelerat atât de brusc, încât mașina a ieșit din capcană! Când am ieșit pe drumul drept, inima îmi bătea atât de tare, încât mi s-a părut că o aud undeva în cap.
Cineva mi-a bătut la fereastra. Era un tânăr chipeș de 25 de ani, care îmi zâmbea amabil.
– Mă bucur, că am fost de ajutor!!
– Tu ai fost ?! De ce ai țipat așa? Și ce îmbrânceală a fost aceea?
– Adică?Am legat mașina ta de a mea, am dat înapoi, te-am scos din groapa unde ai rămas blocată. Ce trebuia să stăm acolo toată ziua?
Probabil că arătam foarte amuzant. Ochi speriați, respirație grea.
– Credeam că s-a întâmplat deja ceva ireparabil.
– Da, s-a întâmplat – ai uitat să-mi mulțumești – zâmbind, a răspuns tânărul și s-a întors la mașina lui.
– Mulțumesc !!! – I-am strigat în urma și mi-am continuat traseul, fără a coti pe străduțe. A doua oară nu voi mai experimenta așa.
