Jurnal personal, 15 iunie
Uneori mă întreb dacă viața noastră ar fi fost mai liniștită dacă ascultam sfaturile mamei lui Petru. Încă de la al treilea copil, mi-a spus clar că ar trebui să ne oprim. Ba chiar, a apărut într-o zi cu niște pastile de la farmacie, spunându-mi că ar fi bine să mă gândesc de două ori înainte să mai facem copii. Mă amuză acum, dar la vremea respectivă am simțit că nu ne respectă deciziile.
Azi iar am discutat, totul a început cu tonul ironic al Mariei: Câți copii credeți că mai e normal să faceți, Monica? Parcă era o ședință și trebuia să raportez statisticile familiale.
I-am răspuns calm, cum încerc mereu să o fac, chiar dacă uneori mă doare sarcasmul ei. Hai să nu folosim ironiile. Te-ai supărat atât de tare doar pentru că Petru ți-a spus că sunt din nou însărcinată? Mă chinuiam să păstrez un ton împăciuitor.
De sigur că da! Ți-am spus să te oprești la al treilea. Ți-am cumpărat pastile speciale, am încercat să te fac să te răzgândești Totul degeaba! Nici măcar nu m-ai ascultat!, a continuat Maria, aproape cu lacrimi în ochi. Poate se simtea neputincioasă, dar mie mi se părea că exagerează.
Știm ce crezi, dar nu vrem să ne împotrivim firii, i-am spus, simțind că nici Petru nu ar fi acceptat altfel.
Maria aproape că a explodat: Vă bateți joc de mine? Să nu mai contați pe ajutorul meu! Atunci mi-a sunat telefonul, un moment salvator.
O știu pe Maria: nu și-a dorit niciodată să se implice cu adevărat în creșterea nepoților. Doar la ziua lor de naștere le aduce o ciocolată sau o păpușă, dar altfel nu îi vizitează, nu stă cu ei, nu îi invită la ea. Nici financiar nu depindem de ea; eu am mica mea afacere de acasă, iar Petru lucrează la o firmă IT din Chișinău, salariul lui este destul de bun, peste 17.000 de lei lunar. Pe când așteptam al treilea copil, Maria insista să fac avort. Noi am ignorat presiunea și, treptat, a început să iubească și pe Irina, mezina. Dar n-a durat mult și am rămas din nou însărcinată!
În familie, Maria mereu a avut impresia că sacrifica totul pentru Petru; îi plătea dentistul, îi oferea cadouri scumpe, chiar i-a renovat apartamentul de două ori. Când apar copii, simte că banii fiului nu îi mai aparțin. S-a înfuriat și mai tare gândindu-se că nu va mai merge la spa la fiecare început de lună și că va trebui să-și limiteze cheltuielile pe haine scumpe din București.
Eu încerc să nu iau prea tare în seamă răutatea și judecățile ei, dar uneori simt că mă apasă pe suflet. Încerc să mă concentrez pe copiii mei, pe familie, pe afacerea mea cu torturi și prăjituri de casă, pe tot ceea ce ne-am construit împreună. Cu ajutorul unei asistente, reușesc să mă ocup de toți, fără să ajung la epuizare.
Cred că Maria nu are nicio putere reală asupra deciziei noastre. Vom avea al patrulea copil, cu sau fără acceptul ei. Uneori mă întreb dacă, în cultura noastră, e vreodată cu adevărat respectată alegerea tinerilor. Se spune la noi: Fiecare cu gospodăria lui, dar parcă toți vor să-ți spună ce să faci. O mamă care se amestecă mereu în viața copiilor e un blestem sau doar o dovadă de iubire prost înțeleasă?
Ca moldoveancă, am învățat să rabd și să merg înainte. Familia mea, copiii mei, sunt pe primul loc. În rest, încerc să nu mă las afectată de vorbele care nu ajută la nimic. Seara, când îi văd pe toți adormiți, înțeleg că deciziile noastre au fost cele bune. Restul nu contează e doar zgomot pe fundal.
