– El nu seamănă deloc cu mine! – a strigat personajul dintr-un serial ieftin de pe ecran. – Ești orb? E copia ta exactă!
Victor a râs sec și s-a uitat la soția lui. Ea fusese cea care propusese să petreacă seara cu ceai și un film. Dacă i-ar fi spus cineva atunci că acest „serial ieftin” va distruge familia lui, ar fi râs cu poftă.
– Și, între noi fie vorba, îl înțeleg perfect pe tipul ăsta, – a remarcat Victor rece, fără să-și ia ochii de la televizor. – Băieții mei nu seamănă nici cât negru sub unghie cu mine. Niciunul. Toți patru sunt copii tăi. Poate ar trebui și eu să fac un test ADN?
– Foarte amuzant, – a făcut Rita cu o grimasă. – Ce mai ai de gând să inventezi?
– Vorbesc serios. Am aflat totul. Știu că copiii nu sunt ai mei.
– Ce tot vorbești?! Cine ți-a spus așa ceva?!
– Cineva. Un coleg. S-a uitat la o poză de familie și m-a întrebat: „Ești sigur că sunt ai tăi?” Și, brusc, mi-am dat seama că nu. Nu seamănă. Nici la față, nici la fire.
Rita a pălit. Inima i s-a strâns de durere, supărare și panică. Atâția ani împreună. Atâția ani, umăr la umăr – greutăți, bucurii, boli, examene, nașteri. Și el… s-a uitat la o poză și a crezut unui străin.
– Chiar crezi că te-am păcălit douăzeci de ani? Crezi că ți-aș fi impus copii altcuiva?! Ești în toate mințile?!
– Destul cu teatru! Vezi și tu! Sunt copiii tăi! Eu pentru ei sunt doar ununchi?
– Cine e? – a întrebat Rita cu glas de gheață. – Femeia asta care ți-a băgat ideea în cap?
– Ce treabă are femeia? E un bărbat! Coleg de muncă! A trecut și el prin asta.
– Bineînțeles. Și tu, ca un copil. Primul vânt și te-a luat la vale. Vrei să divorțăm?
– Da, – a spus el calm. – Vreau teste. Dacă se dovedește că niciunul nu e al meu, punct. Să scrie în certificate „părinte necunoscut”.
Copiii, aflând că tatăl lor se îndoiește de legătura de sânge, au încetat să-i mai vorbească. Cel mare, de optsprezece ani, a declarat că nu-l va mai numi niciodată „tata”. Iar cel mic, de cinci ani, se uita la el nedumerit și întreba: „Tati, te-ai supărat?”
Familia se destrăma. Prietenii, rudele, colegii erau șocați. Rita era desperată, Victor – încăpățânat și surd la orice argument. Motivul? O fată pe nume Andreea, nou-venită la serviciu, tânără, ambițioasă, cu un zâmbet strălucitor și instinct de vânătoare.
– Nu mă înțelege greșit, – șoptea ea lui Victor la o cafea. – E doar ciudat că copiii n-au moștenit nimic de la tine. Nici trăsături, nici caracter. Dar se mai întâmplă…
La început s-a enervat, apoi a început să se îndoiască. Apoi a început să creadă. Și iată: instanță, analize, teste. Patru rezultate: Victor Popescu – tată biologic.
Andreea a plâns, s-a scuzaȘi Victor a rămas singur, privind în urmă la tot ceea ce își dăduse seama prea târziu că însemnase cu adevărat ceva.
