Înțelegeți, am încercat de multe ori să găsesc o femeie pe aplicațiile de întâlniri, dar îmi ia prea mult timp și efort Trebuie să le scrii, să încerci să le interesezi, să-ți bați degetele pe tastatură, să discuți problemele lor plictisitoare Dacă aș putea evita toate astea, aș fi recunoscător! spuse Ion. Se poate oare să faci ca femeia să mă aleagă ea singură, fără discuții, fără să învăț glume din reviste, fără să par inteligent?
Se poate! ridică din umeri ființa făcută din fum cenușiu și pătrunzător. Astăzi poți obține orice, la urma urmei. Pentru asta m-ai chemat.
Bine. Atunci mai vreau să știi că nu intenționez să cheltui niciun ban pe ea. Nici măcar un leu. Fără cafele în oraș, fără prăjituri plătite de mine, care oricum nu merită. Fără să-mi pun cămașa, să-mi trag buricul înăuntru, să încerc să impresionez Să mă ia direct acasă la ea. Se poate așa ceva?
Ființa cenușie făcu să apară în mână un carnețel și un stilou. Notă cu grijă, cu aerul unui chelner servil, apoi încuviință.
Îți spun, poți avea orice. Altceva?
Păi să nu ceară nimic material, bineînțeles. Știți cum sunt femeile noastre, mereu vor telefoane scumpe, diamante, blănuri Eu, desigur, n-am dat niciodată, dar bărbații spun. Numai dragoste curată, fără pic de interes, ca la europene sau filipineze. Mă mir cum afară femeile lucrează, iar bărbații stau acasă, și nimeni nu le spune nimic. La noi îi etichetează imediat: stă de gât la nevastă. Fără așa ceva, vă rog.
Se va face! ridică din umeri ființa. Dar tu, Ion, pari prea modest, de parcă n-ai chemat un demon, ci ai venit la o agenție de matrimoniale. Femei de genul găsești și fără magie, dar tu ai posibilități unice. De ce nu le folosești?
Bine, atunci! Să fie gospodină! numără pe degete Ion. Să știe să facă curat, să gătească bine, să nu-mi ceară nimic de la mine unu. Să nu mă enerveze, să fie blândă mereu, să se bucure când mă vede doi. Și să nu vrea copii de la mine trei. Asta e foarte important, toți știu că femeile vor copii. Eu nu-i vreau. Cam asta e tot.
Cam puțin clătină din cap ființa de fum, apoi se întoarse spre Ion. Nu-s aici să-ți dau sfaturi, dar poți alege și înfățișarea? Femei ca cele descrise de tine găsești și acum, mulți bărbați fac asta. Doar că nu prea sunt frumoase și mai în vârstă, iar tu, poate, vrei o studentă?
Da, da, o studentă! Ion sări de bucurie că nu uitase cel mai important lucru. Înaltă, frumoasă, zveltă, cu pielea ca un piersic. Dar și bună, miloasă, cu inima mare. Fetele de azi sunt prea superficiale, știți cum e
Bineînțeles că știu! râse ființa. Și pentru o clipă, Ion crezu că zâmbetul ei nu era prietenos. Dar cum poate zâmbi fumul? Nu conta. În curând avea să o întâlnească pe cea potrivită. Mai bine zis, ea avea să-l găsească, să-l ia acasă, și
Ion închise ochii, plin de așteptare. Când îi deschise, se trezi pe un petic de zăpadă, lângă un tomberon. Lângă el zăcea o coajă de cârnăcior și oase de pește. Durerea din coastă era insuportabilă. Totul părea imens și străin. Și totuși, râsul feminin care răsuna în curte îi rămăsese fermecător.
Mădălina, uite ce pisică drăguță! Sărăcuța, cred c-o fi muscat-o vreun câine! O iau acasă! O să am grijă de ea, o să o mângâi, o să o hrănesc!
Ai inimă bună, Anișoara! răspunse un alt glas, mai aspru și neplăcut. Te uiți la un animal și vrei să-l iei imediat acasă. Dar merită? Dacă o să țipe toată noaptea? Dacă o să vrea pui?
N-o să țipe, o duc la veterinar. Hai, micuțo
Mâinile femeii îl strânseră tare. Ion vru să țipe, dar din gâtul lui nu ieși decât un mieunat slab și disperat
