Iar vin sâmbătă? Chiar așa am zis că weekendul ăsta îl petrecem doar noi doi, ieșim la aer, mi-e atât de dor să mă relaxez după săptămâna asta plină cu rapoartele trimestriale!
Glasul Ilincăi răsună ascuțit prin bucătăria îngustă cu faianța rece, în timp ce spăla cu nervi ultimele farfurii. Se uita peste umăr la soțul ei, Radu, care stătea la masă cu ochii în cafeaua uitată și tot răsucea colțul feței de masă.
Ilinca, ce să zic? oftează el greoi, încercând să pară împăciuitor. Sor-mea, Gina, a sunat, a zis ca vine cu Mihai și Andrei. Zice că de mult nu ne-am văzut, nepotul tot zice că vrea la noi, îi e dor. Cum să-i refuz eu, e totuși sora mea Și au și vorbit și cu copilul.
De mult nu ne-am văzut? Ilinca a oprit cu forță apa, robinetul scârțâind ca și nervii ei. A șters mâinile nervos și s-a întors spre el, cu brațele încrucișate. Radu, au fost la noi acum două săptămâni! Și de Paște au stat aici trei zile. Și mereu e la fel! Vin cu mâinile goale, se așază la masă și dau gata tot ce am gătit cu trudă în loc să mă odihnesc, apoi rămâne toată mizeria pe mine, iar ei pleacă liniștiți.
Radu strâmbă din nas, deranjat de discuție. În familia lui era de la sine înțeles că rudele trebuie primite oricând, cu orice preț, fără să conteze cât ești de obosit sau ce planuri ai.
Ilinca, nu mai număra dumicatul altuia e totuși sora. Acum le merge greu, Mihai nu mai primește sporul ăla la serviciu, Gina s-a plâns. Să vină, stăm la povești, facem ce putem. Bag eu o tură la magazin să iau de toate, promit că și spăl vasele după, tot eu.
Ilinca zâmbește amar. Știa promisiunile acestea pe de rost. Radu chiar mergea la magazin, dar se întorcea cu pâine, două sticle de apă plată și salam ieftin, convins că-i masa perfectă de întâmpinat musafirii. Restul munca și banii pe gătit, chiuveta plină la final cădeau invariabil pe umerii ei. Iar cu spălatul vaselor, soțul adormea de fiecare dată pe canapea după prânz.
De șase ani erau căsătoriți. Apartamentul cu două camere era moștenirea Ilincăi de la bunica ei, rămas pe numele ei și după nuntă. Radu avea salariu bunicel, dar cea mai mare parte mergea pe rata la mașină și ajutorul dat părinților pensionari. Ilinca era farmacist-șef la un lanț de farmacii cunoscut, iar din banii ei se adunau aproape toate cheltuielile pentru mâncare, utilități, electrocasnice sau concediu.
Ilinca era om primitor. În primii ani, punea cu drag masa pentru rude, făcea prăjituri, fripturi după rețete elaborate. Dar cu timpul a observat transformarea vizitelor Ginei într-un soi de obicei parazitar. Gina, o femeie zgomotoasă și sigură pe ea, ce se credea buricul pământului, trata apartamentul fratelui ca pe un restaurant gratuit, cu servire inclusă.
Vineri seara pentru Ilinca începea cu același maraton la supermarket: împingea greoi coșul plin, verifica lista friptură de porc pentru șnițele (că Gina urăște puiul, zicându-i carne de săraci), somon pentru tartine, câteva feluri de brânză scumpă, legume proaspete la prețuri de speriat și tortul preferat al lui Andrei.
La casă, suma de aproape 1.600 lei (convertită din 8.000 ruble rusești) i-a dat fiori. Erau banii pe care îi păstra pentru niște cizme noi de iarnă, vechile fiind rupte. Dar încălțările puteau aștepta următorul salariu.
A ajuns acasă cu greu, cărând două plase uriașe pe scara blocului fără lift, Radu fiind prins la service cu mașina.
În hol, punând pungile jos și dezbrăcând pantofii, a auzit vocea soțului, revenit între timp, vorbind la telefon cu cineva era Gina, pusă pe speaker:
Ia biletele ACUM, cât e reducerea la early booking! Noi vrem demult hotelul ăsta în Turcia, ultra all inclusive, la malul mării. Mihai a încasat avansul, am plătit tot pe loc. Ne-a costat bine, aproape 50.000 lei, dar trăim o dată!
Wow, tare! Dar ziceai că v-a tăiat din primă Mihai, și că strângeți cureaua?
Gina râse zgomotos, satisfăcută:
Eh, Radu, suntem economi! De două luni luăm minimul la cumpărături. Fără restaurante, fără delicatese. Lui Mihai îi fac paste cu crenvurști. Dar de weekenduri venim la voi! Ilinca îmbogățește masa, efectiv ne burdușim două zile, până miercuri deja trăim din iaurturi. E perfect! Bugetul ni-l salvează enorm. Numai vezi să ai somon, Andrei îl iubește. Bun, așteptați-ne mâine pe la unu, venim flămânzi!
Ilinca, mută, asculta, simțind cum i se amorțesc degetele de la plasele grele. Dar durerea fizică n-o mai atingea. Un val de ciudă, amestecat cu furie, i s-a ridicat în gât.
Cum adică n-au bani? Paste mănâncă? 50.000 lei pe vacanță în Turcia, iar ea strânge cureaua și nu-și cumpără cizme, doar ca să le pună masa plină, să nu-și strice ei bugetul pe sănătatea și nervii ei.
A intrat tăcută în bucătărie, a pus pungile jos, a privit drag la curățenia din cameră și la produsele pentru care muncise toată luna. Atunci, înăuntrul ei s-a rupt ceva. Nicio isterie, nici țipete a acționat cu o claritate de gheață.
Carnea bună pentru șnițele a pus-o în fundul congelatorului. Brânzeturile, somonul, mezelurile scumpe toate au ajuns într-un recipient opac, pe raftul cel mai de jos din frigider, acoperite de oale. Tortul l-a tăiat jumătate: una în recipient, jumate pe farfurie sub capac.
Pe masă nu a lăsat nimic. Totul era perfect curat.
Seara a decurs ca de obicei. Ilinca a pregătit o cină simplă o porție de hrișcă cu chiftelele de aseară. Radu s-a uitat la TV fără să remarce lipsa festinului, presupunând că soția s-a ocupat de toate pentru oaspeți.
Dimineața de sâmbătă a fost liniștită. Ilinca s-a trezit târziu, a făcut un duș lung, a savurat o cafea tare cu o bucată de brânză furată din container și s-a așezat cu cartea la fereastră.
La prânz, Radu s-a trezit și el, a intrat mirat în bucătăria fără mirosuri de prăjeli și copturi.
Ilinca, tu nu gătești? Vine Gina cu ai ei într-o oră. Ce faci, ai uitat să aprinzi cuptorul?
N-a uitat nimic. Azi nu gătesc, e ziua mea liberă, îi răspunde Ilinca calm, fără să ridice ochii din carte.
Radu a rămas blocat, dând din gene:
Cum adică și cu musafirii ce facem?
Poți să le fierbi hrișcă. Mai sunt două chiftele de ieri în frigider. Dacă nu ajunge, magazinul e peste drum, ai portofelul în cuier.
Radu a încercat să râdă, convins că-i o glumă.
Hai, nu te supăra! Ți-am zis că spăl eu vasele. Unde-s pungile de aseară? Te-am văzut cu ele
Am făcut cumpărături de săptămâna viitoare. Nu-s pentru ca altcineva să-și salveze bugetul pe sănătatea mea, cât merge în Turcia, Ilinca i-a aruncat o privire directă. Azi am auzit fără să vreau convorbirea ta cu Gina. Tot, cuvânt cu cuvânt. Și să știi ceva: cantina caritabilă de-aici s-a închis pentru totdeauna.
Radu a roșit până la gât, încercând să spună ceva, dar fix atunci s-a auzit soneria de la ușă. Oaspeții au venit la fix, cu chef de mâncat.
A intrat Gina, stridentă, în trening fosforescent, cu părul strâns la repezeală. În urma ei, Mihai, masiv și mereu bombănind, și Andrei, adolescentul cu nasul în telefon.
Gina a aruncat o privire rapidă bucătăriei:
Ilinca, ce nu miroase a nimic pe aici? Că pe la una, nu-s gata șnițelele tale? Noi nu am mâncat dimineață, țineam loc pentru bunătăți!
Ilinca a închis cartea, a pus-o pe pervaz, s-a întors spre ei:
Bună, Gina. Bună, Mihai. Nu am făcut și nici nu o să fac azi mâncare. E pauză de ospăț.
Gina a clipit perplexă, apoi s-a întors spre frate:
Cum adică, nu-i gata? Radu, ai zis că ne așteptați! Andrei trebuie să mănânce la timp, e în creștere!
Dacă avea program strict, îl hrăneați acasă sau la mall, replică Ilinca ușor, cu zâmbet subțire.
Mihai se așează bombănind la masă:
E glumă? Am bătut orașul să vedem masa goală? Ilinca, hai, scoate bunătățile, mi-e foame.
Cuvântul foame i-a sunat ca un pumn, dar Ilinca n-a clipit. Se apropie, sprijinind palmele pe masă:
Nu sunt bunătăți, Mihai. Nici șnițele. Nici somon. Ieri, din întâmplare, am ascultat o convorbire foarte clară. Am aflat că pentru voi casa noastră e doar loc să faceți economie ca să mergeți liniștiți în Turcia.
Gina a înghițit aerul, schimbând culoarea feței, și s-a năpustit spre frate:
Radu, ai vorbit pe speaker, de auzit Ilinca tot?!
Radu s-a blocat, încercând s-o scalde:
Gina, nu știam că vă aflați amândouă pe acolo
Gina s-a răstit spre Ilinca, atacând preventiv:
Și ce? Da, o să mergem în Turcia, și da, facem economie! Care e problema? Sunteți familie! Aveți obligația să ne primiți și să ne cinstiți! N-aveți copii, n-aveți griji, noi avem! Puteați măcar atât să faceți, să ne sprijiniți cu o friptură! Nu vă sărăciți după o masă!
Ilinca se ridică în toată splendoarea oboselii adunate:
În casa mea nimeni nu e obligat la nimic, Gina. Apartamentul acesta e din moștenirea mea. Iar banii mei nu-s fond social pentru vacanțele nimănui. În ultimele trei luni, musafiririle voastre m-au costat 10.000 lei. Muncesc din greu pentru ei și prefer să-i dau pe cizme și sănătate, nu pe oameni care profită de ospitalitate și râd pe la colț.
Adică îi numeri omului ce a mâncat copilul meu? Să-ți fie rușine! Mihai, ai auzit cum ne tratează?
Mihai s-a ridicat, deja nervos:
Doamnă, vezi să nu uiți că la frate am venit, nu la tine.
Radu a intervenit pentru prima dată tranșant:
Ajunge, Mihai. Nu ai să mai ridici tonul la Ilinca în casa ei. Nimeni n-o să-i mai ceară să gătească pentru voi la nesfârșit! Aveți grijă la gura voastră, cât timp sunteți aici.
Adică tu, Radu, ți-ai trădat sora pentru birocrația de nevastă-ta? O să afle mama ta ce băiat lipsit de coloană ai devenit! a batjocorit Gina.
Spune cui vrei, ușa-i acolo. Luați și ceva de la magazinul de la colț de drum pentru Andrei, dacă vă ține bugetul, i-a tăiat Ilinca, calm, orice elan.
Gina aproape sufocată, și-a luat soțul și băiatul de mână și a ieșit val-vârtej, trântind ușa atât de tare că au sărit cheile din cuier.
A urmat o liniște incredibilă. Ilinca a respirat adânc, simțindu-se ușurată, ca după ce ar scoate din picioare niște pantofi prea strâmți.
Radu stătea stingher printre cadrele ușii. S-a aplecat spre Ilinca, i-a atins ușor umărul:
Ilinca iartă-mă. Am fost un prost, de n-am văzut cât te foloseau. Credeam că-s simple întâlniri de familie, dar m-ai trezit la realitate.
Ilinca l-a privit în ochi, recunoscând tristețea și, pentru prima dată, hotărârea lui.
Important e că ai înțeles acum, Radu. Nu am nimic cu rudele tale, dar vreau respect pentru mine și pentru casa asta. Dacă vor să mai vină, să aducă și un tort, și un zâmbet sincer, și, poate, scuze. Până atunci, subiectul e închis.
E închis, confirmă Radu. Părea deodată mai liniștit, chiar zâmbitor. Și dacă tot nu mai avem invitați azi, și rămânem doar noi să dăm comandă de pizza? Sau sushi? De data asta mă ocup eu, tu doar alege. Și nici vase nu spălăm!
Ilinca a râs, sincer, pentru prima dată după mult timp:
Hai cu pizza. Și să pui filmul ăla la care nu ajungeam niciodată.
Cât Radu comanda fericit de pe telefon, Ilinca a scos din container cealaltă jumătate de tort ciocolatos, a tăiat o felie generoasă, și-a umplut cana cu cafea și s-a așezat la masa luminoasă, perfect curată. În sfârșit, avea parte de un weekend liniștit, doar pentru ei doi.
Nu uitați să dați like și să lăsați un comentariu mai jos!
