Dacă ai ști cu ce se ocupă sora ta în capitală, nici n-ai mai pomeni-o. Cu atât mai puțin te-ai lăuda cu ea!
Ce fată deșteaptă am eu! se lăuda Otilia cu vecinele. A trecut sesiunea numai cu note de zece! Și mai și lucrează pe undeva, nu cere nici un ban de acasă!
Îți invidiez, Otilio! Ale mele nu știu decât să ceară bani, se văita femeia. Și nici nu vor să învețe. Mărioara zice că vrea să se mărite imediat după liceu, să fie întreținută de bărbat. Iar băiatul ah! Vecina a dat din mână, dezamăgită de copiii ei. Dar Ancuța ta e harnică, vrea să-și croiască drumul singură.
A, da, sigur, murmura Mihai pentru sine, dându-se puțin la o parte. Băiatul ar fi plecat acasă de mult, dar mama lui nu terminase de cumpărături. Și dacă tatăl era la serviciu, sarcina de a duce sacoșele cădea pe el. Dacă ai ști cu ce se ocupă sora ta în capitală, nici n-ai mai pomeni-o.
Ai spus ceva? Otilia îl privi încruntată. Nu putea aștepta cinci minute? Încă nu terminase de povestit toate amănuntele.
Da, mamă, am zis. Trebuie să pregătesc o prezentare pentru mâine și să scriu o compunere. Poate te lași altă dată? răspunse Mihai calm.
Doar tu și tatăl tău! Nu lăsați lumea să vorbească! Bine, hai să mergem
Mihai ridică din umeri, văzând privirile ușurate ale vecinelor. Nici ele nu mai erau încântate să asculte povestile mamei despre fiica ei. Otilia nu înceta să vorbească despre Ancuța, de parcă fata era întruchiparea perfecțiunii și toți trebuiau să urmeze exemplul ei.
Dar el știa adevărul. Știa și tăcea. Nu voia să o neliniștească pe mamă
***
Locuiește aici Ancuța Popescu? privirea disprețuitoare a femeii o făcu pe Otilia să se încurce. Iar cei doi bărbați din spatele ei nu o linișteau.
Fiica mea e acum la București. Studiază la universitate, răspunse mândră femeia. Ce vă trebuie de la ea?
La universitate? Ancuța? Vorbiți serios? vizitatoarea izbucni în râs. A fost exmatriculată după prima sesiune. N-a trecut nici un examen, și nici nu e mirare, că nu mergea la cursuri, ci își căuta un partener.
Cum îndrăgeți să mințiți despre copila mea? Vă dau în judecată pentru calomnie! Otilia auzi zgomot dinspre ușile vecinilor și tăcu stânjenită. Să-i invite în casă ar fi însemnat să recunoască că femeia are dreptate. Dar să nu-i primească? Ce-ar fi spus lumea? Oamenilor nu le pasă de adevăr, ci doar de bârfă.
Intrați, o întrerupse fiul ei. Nu are rost să dăm motive de vorbe. Mamă, lasă-i să intre.
Dar, Mihai!
Lasă-i.
În clipa aceea, băiatul părea mai învârstă decât cei șaisprezece ani ai lui. Era serios și puțin agitat. Mihai îi conduse în sufragerie, invitându-i să se așeze. Femeia zâmbi și alese un fotoliu mai depărtat, iar bărbații rămaseră în picioare.
Mihai! Cum îndrăznești să-i primești în casă! Ai auzit ce-a spus despre Ancuța!
Am auzit. De-asta i-am lăsat să intre, răspunse sec băiatul. Câtă vreme tatăl era plecat, el era capul familiei. Trebuia să limiteze pagubele!
Ce…
Tu o cunoști mai bine pe sora ta, rânji femeia. Poate știi unde e acum?
La București, așa cum a zis mama. Dar nu stă la cămin, zise Mihai strâmb. Are un apartament închiriat, plătit de un bărbat. Și nu, nu știu adresa. Dar știu că acel bărbat e căsătorit, cu douăzeci de ani mai mare decât ea și are trei copii adulți. Și e extrem de bogat.
Nu cumva îl cheamă Gheorghe?
Să ghicesc, sunteți soția lui? se încordă Mihai. În ce mizerie se băgase sora lui? Dacă o căutau până aici?
Slavă Domnului, nu. Sunt sora lui, care s-a săturat de escapadele fratelui meu, răspunce rece femeia. Gheorghe are o soție minunată, fiica unui partener de afaceri. Și e devastată de prezența altor fete lângă el. S-ar putea să divorțeze.
Și asta, firesc, nu poate fi permis, nu?
Băiat deștept, murmură femeia. Ai vreo idee unde e acum sora ta?
Eu nu, dar prietena ei poate ști. Pot să o sun, dar mai întreb vreau să știu ce intenții aveți. Am o singură soră, știți?
Mihai, ce înseamnă toate astea? Cine e Gheorghe? Ce apartament închiriat? Ce s-a întâmplat cu fetița mea? Otilia păli la față. Mihai alergă în baie, unde mama ținea pastilele ei.
Să chemăm salvarea? Femeia părea puțin vinovată.
Mihai făcu semn că nu. Desigur că o chemase! În timp ce alerga după pastile. Doamna doctor Năstase, cea mai bună din zonă, promisese că vine în cinci minute. Probabil era aproape.
Mihai De unde știai toate astea? întrebă Otilia cu glas slab, refuzând să creadă. Fiica ei, o amantă Cum să mai trăiască cu asta?
Când a venit Ancuța ultima oară, telefonul i s-a stricat, îți amintești? Mi-a cerut laptopul să vorbească cu prietena ei. Și n-a ieșit din cont. Am citit mesajele, am rămas surprins și am întrebat-o direct. N-a negat. Doar m-a rugat să nu-ți spun.
Mihai era îngrijorat pentru mama lui. Era o femeie bună, iar singura ei vină era că se lăuda mereu cu copiii și cu succesele lor. Și el roșea când spunea tuturor de medalii și diplomele lui.
Mai târziu, când Otilia fu așezată în pat sub supraveghere medicală, Mihai se întoarse la oas
