Dar înţelegi, Ancuţico, că nu se căsătoresc cu fete ca tine, spuse liniştit Mihai. Sunt femei pentru iubire şi pentru plăcerea de a petrece timpul. Şi alţii care se păstrează până la nuntă. Din păcate, tu nu eşti din aceia.
Ce nu îţi place la mine, Mihai? Gătesc bine, arăt superb, casa e mereu curată. Ca femeie îţi place cum sunt? Ancuţa privea uimită pe bărbatul pe care-l credea iubit.
Exact asta e problema! Eşti deja stricat. Înţelege: de tipul tău nu se iau ca soţii. Se întâlnesc doar, fără obligaţii. Căsătorim doar cu fete virgine, iar în felul ăsta tu eşti primul. Să fie gata să-ţi spele picioarele şi să bea apa din vasul de la cum spune vorba. Mihăi, mulţumit că a spus ultima frază, se întoarse spre perete şi a căzut într-un şold.
Tot acum o săptămână, Ancuţa stătea cu prietenele la o cafenea din Centrul Vechi şi îşi împărtăşea planurile: viaţa se așează în sferturi. Treizeci de ani, nu mai e o tânără, dar are carieră, apartament în Bucureşti, maşină, arată grozav. Poate să se căsătorească şi să aibă copii! Şi, în plus, există un candidat de vis. Mihai: niciodată căsătorit, locuieşte singur, deşi a cumpărat apartament lângă mama lui. Patrasprezece ani diferenţă, frumos, îngrijit, aproape fără obiceiuri dăunătoare şi cu un post serios. Un noroc de necrezut.
S-au întâlnit la muncă el a intrat la cabinetul ei de dentist ca pacient, a ieșit cu inima lovită. Ancuţa lucra mult: la spitalul de stat, la clinica privată, așa că nu avea timp pentru viaţa personală. Şi apoi flori, nu trandafiri de duh, ci bujori. În februarie! Restaurant Şi a luat-o în aripi.
Singurul lucru care o neliniştea: doi ani de relaţie şi încă nu fusese propusă. Prietenele şopteau: E timpul să o iei de mireasă. Şi ea simţea tot aşa. Aşa că a adus subiectul la discuţie înainte de culcare şi a auzit: Eşti stricat, nu eşti pentru căsătorie.
În cap nu încăpea. Ce îşi permite? În seara următoare, Ancuţa sa reunit din nou cu prietenele la un local avea nevoie de sfat.
Imaginaţivă, fete, începu Ancuţa, mia zis că nu mai sunt aceeaşi! Că pe oameni ca mine nu se căsătoresc!
Serios?! reacţiune de mirare a lui Cătălina. Dar eşti o frumuseţe, o fire de şcoală, independentă!
El spune că se căsătoresc doar cu virgine. Şi eu, mă, sunt al treilea sortiment defectă. Şi ce să fac acum? În toate celelalte e perfect: inteligent, cu bani, în pat totul e bine.
Ancu, lasăl, nu-ţi rupe stima de sine, chicoti Lica.
Mai bine, adul la noi! La noi cu Ştefan sărbătorim aniversarea zece ani de căsătorie! Să vadă ce înseamnă o familie, adăugă Cătălina.
Aşa că au decis să-l invite. Mihai, care de obicei nu se alătură astfel de petreceri, a acceptat, şi chiar a luat şoferia. Ancuţa îşi imagina deja o vacanţă plăcută cu prietenele în sfârşit nu va trebui să conducă înapoi.
La casa de la marginea oraşului, la Cătălina şi Ştefan, era ca la o poveste: copii, fripturi pe grătar, păsări ciripind, câinele de la familie, Mihăl, alergând ca şi cum ar avea o baterie invizibilă.
Masa a durat de la prânz până în seară. Cei mari sau retras, copiii au adormit. La masă au rămas cei de seamă prietenele, gazdele şi Mihai.
Beau ceai cu plăcintă cu afine, vorbesc. Şi din nou, Mihai îşi începe monologul:
Spuneţi-mi, Cătălina, de ce Ancuţa încă nu e căsătorită? Voi sunteţi de zece ani căsătoriţi.
Nu toate au noroc să se îndrăgostească în anul trei, ca şi mine, ridică uşor din umeri Cătălina. Ancuţa studia, lucra, nu avea timp.
Şi voi aţi intrat în căsătorie virginal?
Ce? râde Cătălina. Eu şi Ştefan am fost împreună încă din anul unu!
Dar el a fost primul?
Vrei săţi arăt paşaportul? se enervează Ştefan. Am devenit soţia mea, şi punct.
Aşa se vede! Deci ea a fost curată. Asta e respect. Şi cum te căsătoreşti cu o femeie ce a avut alţii înainte? E ruşine pentru familie!
Ce fel de rudenie respectabilă aveţi, că trebuie să fie fără trecut? chicoti Lica. Atunci de ce îi dai speranţă Anei?
Nici nu am promis nimic, ridică din umeri Mihai. Prietena ta ar trebui să ştie: ea e femeia de al treilea sortiment. Pentru căsătorie cu ea ai nevoie de motive serioase. Nu le văd.
Deci eu, de fapt, sunt al treilea sortiment, divorţată, cu copil, zâmbeşte Lica. Ce păcat pentru tine, bărbatule. Tu şi rudiile tale.
Cum vorbeşti cu femeile din casa mea? izbucneşte Ştefan. Sortimente la el! Tu eşti un hering scăzut! Apucă pe Mihai şi îl aruncă afară. Nu ia fost greu, are doi metri înălţime şi este solid ca un stâlp.
Pleacă de aici! Nu las să strici sărbătoarea. Dacă nu ar fi fete, ţi-aş fi dat deja o înțepătură. Nu ești invitat.
Ancuţico, plec. Rămâi cu mine sau stai pe loc? strigă Mihai, strângânduşi geanta.
Ancuţa, în lăcrimând de râs, nu a putut răspunde. Mihai, fără să aştepte acordul, a închis poarta şi a plecat.
Mulţumesc, Ştefan, chicoti Ancuţa. Gata, nici un bărbat din nou! Nici unul scăzut!
Ideea a fost proastă, să-l lumini despre căsătorie, zâmbi Cătălina. Ce personaj! Fetele, aţi auzit? Eu sunt de primul sortiment! Iar voi cum aţi zis?
Glumele au ținut toată seara. Apoi Lica a dus-o pe Ancuţa acasă. Viaţa a revenit la programul obișnuit de consultaţii şi completarea fișelor medicale. Mihai nu a mai sunat.
Anadimitrina, va lăsat un plic la recepție.
Mulțumesc, Lenuta, o voi vedea mai târziu.
După consultaţie, Ancuţa a deschis plicul. Înăuntru era .
