Cadoul de aniversare care i-a schimbat viața
Mihaela se studie în oglindă cu atenție. Astăzi arăta mai frumos ca niciodată: părul pieptănat impecabil, machiajul perfect, bijuteriile discrete, alese cu gust. Firește, nu putea fi altfel — era ziua când ea și Victor împlineau zece ani de căsnicie.
Petrecerea mergea minunat. Oaspeții se apropiau unul după altul să le ureze noroc, ofereau cadouri, râsetele se amestecau cu muzica. Mihaela zâmbea, dar în suflet simțea o neliniște ciudată — parcă ceva important urma să se întâmple.
Când a venit momentul schimbului de cadouri, ea a luat microfonul:
— Ei bine, dragul meu, rândul nostru! Sper că vei aprecia surpriza mea, spuse ea, privindu-l cu atenție pe soțul ei.
Ușile sălii s-au deschis larg, și doi bărbați au intrat ducând o cutie uriașă, învelită într-o pânză strălucitoare. Victor s-a ridicat surprins de la masă, așteptându-se la ceva spectaculos, dar când pânza a căzut, fața i-a înghețat de șoc.
Cu câteva ore înainte de petrecere, Mihaela stătea în dormitor și reciteste mesajul de pe telefonul lui Victor. Fiecare cuvânt o năpădea ca un cuțit. *”Mi-e dor de tine nespus… Număr orele până ne revedem”* — îi scria amanta.
Dar nu asta o zguduise cel mai tare. Femeia cu care o înșela Victor era cu cincisprezece ani mai mare decât el, mai plinuță, departe de orice ideal de frumusețe. Și totuși, el o alegea pe ea.
Auzind pași în hol, Mihaela a șters repede conversația și a lăsat telefonul la loc. Victor a intrat în cameră, fluierând vesel. Era într-o dispoziție excelentă — primise un bonus la muncă și visa deja cum o va duce pe *”dragă lui Maricica”* la mare.
Văzând-o pe Mihaela posomorâtă, s-a încruntat:
— S-a întâmplat ceva? Pari altfel.
— Totul e în regulă, a răspuns ea calm. Mă gândeam la aniversarea noastră. Apropo, am nevoie de niște bani pentru organizare.
— Bineînțeles, fără probleme, a zâmbit el.
Mihaela nici ea nu-și înțelegea liniștea. În trecut, înșelăciunile lui o făceau să izbucnească în lacrimi, să amenințe cu divorțul. Acum tăcea. Ceva se schimbase în ea.
Victor a ieșit pe balcon să-i trimită amantei încă un mesaj. Între timp, Mihaela își amintea de câte ori îl iertase. Socra mereu îl apăra:
— Bărbații sunt ca pisicile: dacă le e cald și bine acasă, se întorc. Nu face scandal, Mihăiță. Dacă-l pierzi, tu vei fi de vină.
Și socrul adăuga:
— Nu ai de ce să te plângi! Victor e un om de aur. Muncește, aduce banii în casă. Ce mai vrei?
Dar Mihaela știa prea bine că acest *”om de aur*” o înșela la fiecare ocazie. Iar socrul făcea la fel, doar că era mai abil să nu iasă la iveală.
Își aducea aminte că ea cresȘi totuși, în acea seară, când a văzut fața lui Victor înghețândă de groază în fața surprizei ei, a simțit că, în sfârșit, își recâștigase demnitatea.
