„Acum totul va fi altfel. Promit…”
Ziua de lucru se apropia de final. Mai erau doar douăzeci de minute până la închiderea magazinului. La această oră, clienții erau rari. Nu era un magazin alimentar unde poți cumpăra rapid ceva, ci unul de electrocasnice – produse scumpe, care necesită o alegere atentă.
Mariana privi în jurul sălii spațioase. Era pustiu. Nici măcar consultanții nu mai erau în raion; se retrăseseră în spate, lăsând doar paznicul la intrare, holbându-se la ecranul laptopului. Probabil juca solitaire sau citea știri.
Ea se îndreptă spre sala de personal să-și sune soțul, să-i ceară să curețe cartofii, ca să nu piardă timp aiurea cu cina. Nu aveau voie să folosească telefoanele în timpul programului – sefii verificau înregistrările camerelor și pedepseau orice abatere.
Atunci, un bărbat intră și se îndreptă spre rafturile cu tablete. Niciun consultant nu era la raion. Paznicul părăsi postul lângă ușă, dar nu se depărta prea mult, ținând ochii pe vizitator. Mariana oftă și se apropie.
— Cu ce vă pot ajuta? întrebă ea cu o voce prietenoasă.
Bărbatul se întoarse brusc.
— Am nevoie de o tabletă. Ca aceasta, arătă el spre un model expus.
Mariana uită cum să respire. Părea că a văzut o fantomă – și, într-un fel, chiar așa era. El, dragostea ei pierdută. Nu greșise. Dar cum? De unde?
Bărbatul, nerăbdător, se întoarse cu tot corpul și o privi lung.
— Mariana? Mariana! Tu ești? se bucură el.
— Da. Tu ce cauți aici? Magazinul se închide în… se uită la ceas, cincisprezece minute.
— Nu voi avea timp să cumpăr? se uită el în jur la magazinul pustiu. Ce păcat.
— Stăm până pleacă ultimul client. Vă pot recomanda acest model. E puțin mai scump, dar calitatea e superioară, spuse Mariana, trecând în modul profesional.
— Bine. Mă încred în experiența ta, acceptă Radu.
Ea se aplecă, luând o cutie sigilată de pe raft. — Haideți cu mine, vă înregistrăm achiziția.
La tejghea, degetele îi tremurau, greșea tastele. Simțindu-l privind-o, se agita și mai tare.
— Te rog, mergi la casă. Chem pe cineva, spuse și se repezi în spate, fugind de privirea lui.
În sală, tinerii consultantilor stăteau în cerc, discutând.
— Cineva, vă rog, la casă! Am procesat comanda.
Un băiat se grăbi să iasă. Mariana aruncă o privire la ceas – timpul ei se terminase. Se schimbă și ieși prin intrarea pentru marfă, unde nu era pază.
Asfaltul ud strălucea sub lumina felinarelor. Ploaia încă picura, dar ea porni pe jos. Doar trei stații – avea nevoie de acest timp să se liniștească…
***
Se îndrăgostise de Radu din prima clipă în care-l văzuse. Știa că era în ultimul an, că se numea Radu Ștefănescu, că toate fetele înnebuneau după el. Dar nu-și putea stăpâni inima, care bătea nebunește ori de câte ori îl zărea pe holurile facultății.
Într-o zi, în căminul studențesc, se află lângă el la coadă. Era atât de agitată, că nu-și dădea seama ce punea în tavă.
— Ai bani la tine? Mă auzi?
— Ce? înțelese în sfârșit că el îi vorbea.
— Nu merge terminalul. Poți să plătești pentru mine? Îți dau înapoi.
Mariana încuviință și scotoci prin geantă după portofel.
Când se îndepărtă de casă, Radu o strigă și-i făcu semn să se așeze la masa lui. Locuri libere erau puține, așa că se trânti pe scaun cu picioarele de lemn, privindu-și mâncarea fără poftă.
— De ce nu mănânci? o întrebă el, ironic. Ești anul întâi?
— Da, răspunse ea, ridicând privirea. Era atât de tulburată, că abia înțelegea că stătea cu el și că el îi vorbea.
— Ciudată. Cum te cheamă?
— Mariana.
— Și numele e ciudat. Mariana, repetă el mestecând.
— M-am numit după bunica, spuse ea.
El termină prânzul, își bău compotul dintr-o înghițitură, în timp ce ea nu atinse mâncarea.
— Nu-ți face griji, îți dau banii. Dacă vii mâine la aceeași oră, luăm masa împreună. Poftă bună, zâmbi el și plecă.
Mariana rămase șocată. O invita la masă?
A doua zi, abia așteptă să se termine cursul. În cămin, Radu nu era acolo. Ce crezuse? Că o va aștepta? Voia să plece, dar se gândi să mănânce ceva. Luă o salată și o brioșă.
La casă, Radu apăru din senin și plăti pentru ea.
— Mulțumesc, murmEa își dădu seama că viața alături de Toader, cu toate neajunsurile, era mai importantă decât visele de altădată, și astfel, închise definitiv pagina cu Radu, hotărâtă să își construiască fericirea alături de cel care o iubise întotdeauna.
