De ce nu deschizi ușa? Nu vreau! Și n-o voi face. Oaspeții ar trebui să anunțe înainte de vizită, să nu-și bage nasul prin sertare, frigidere sau dulapuri. Cum adică n-o vei face? E mama mea! A venit să mă vadă pe mine! Atunci ieși și întâmpin-o! Dar nu în casa mea.
Vika știa să se înțeleagă mai bine cu mama lui.
Știi, dacă aș începe acum să enumer în ce fostul meu era mai bun decât tine, amândoi ne-am simți rușinați.
Deși nici eu nu sunt sigură pe mine, întrerupse Ancuța nervoasă, ștergând masa din bucătărie. Dacă v-ați înțeles atât de bine cu Vika, de ce te-ai despărțit de ea?
Vasile se întoarse supărat și se uită posomorât pe fereastră.
Păi… știi povestea…
Știu. Atunci nu-mi mai povesti despre draga ta Vika, tăie Ancuța. Altfel voi deveni următoarea ta fostă.
Ancuța era gata să ia măsuri radicale.
Cu Vasile se cunoscuse acum aproape un an, într-o companie comună. Știa și de Vika, deși nu foarte bine. Aceasta îl adusese pe Vasile cu ea, apoi dispăruse de pe radar după câteva luni.
Vasile, beat fiind într-o seară, mărturisise că se despărțise de ea după ce o prinsese înșelând. Chiar lăcrimase.
Atunci, Ancuței i se păruse drăguț: un bărbat care nu se rușinează să-și arate sentimentele, care ține la iubire. Simțise ceva, un impuls de milă și alinare.
Își dădu seama mai târziu că acel ceva fusese instinctul matern, nu atracția femeiască. Dar fusese suficient să înceapă o relație.
La început, totul fusese frumos. O aștepta după serviciu, o ducea acasă, îi trimitea mesaje dulci și se interesa dacă se îmbrăcase suficient de cald. Ancuța se simțea îngrijită.
Prima neliniște apăruse când Vika îi scrisese:
Bună. Am auzit că te vezi cu Vasile. Nu-i treaba mea, dar ai grijă cu el. Are o legătură nesfârșită cu mama lui.
Ancuța notase, dar crezuse că erai fleacuri. Iubirea învinge orice. Până la urmă, dacă nu mergea bine cu o femeie, nu însemna că va fi la fel și cu alta.
Mulțumesc pentru avertizare, răspunse Ancuța, fără să dorească să continue discuția.
Dar Vasile nu păsa deloc de confortul ei.
Când mama lui, Margareta Pavlovna, venise prima oară neanunțată, Ancuța răspunse aproape calm. Poate nu înțelegeau cât era de neplăcut. Poate Margareta își vedea doar de fiul ei.
Îl trase pe Vasile să o întâmpine, se îmbrăcă în grabă, își prinse părul și, obosită, cu umflături sub ochi, ieși să cunoască posibila soacră. Aceasta inspecta deja sertarele din sufragerie.
Aha, totul la grămadă, zise Margareta cu un zâmbet indulgent. Și apoi vă plângeți că nu găsiți șosetele pereche. Ancuțo, după micul dejun te învăț eu cum să împaturi hainele ca să nu se mototolească.
În loc de bună ziua. Ancuța rămase prosti
