Jumătate din copilărie am petrecut-o alături de sora mea geamănă prin casele de copii, plimbate de la una la alta ca două frunze pe apă. Viața noastră s-a schimbat atunci când mătușa, sora mamei, abia ce împlinise 18 ani și ne-a luat sub aripa ei. Ea și soțul ei au devenit părinții noștri adevărați, cei care ne-au oferit grijă, dragoste și siguranță. Îi iubesc enorm și le sunt recunoscătoare pentru tot ce au făcut pentru noi, de parcă am visat mereu că o să avem familie.
La majoratul nostru, ne-au dus într-un apartament cu trei camere, chiar în inima Chișinăului, care a aparținut părinților noștri. De ani de zile îl dădeau în chirie, iar acum ne-au propus să-l vindem și să împărțim banii, ca fiecare să-și poată lua propriul ei culcuș. Ideea ne-a prins pe amândouă, ne-am simțit norocoase ca două pisici cu smântâna sub nas. Apartamentul era bun și am primit pentru el destui lei moldovenești încât să-mi cumpăr un apartament cu două camere, bineînțeles cu un mic credit, pe care l-am plătit repede, ca într-un vis în care toate reușesc repede. Apoi am început să-l renovez și am început să cumpăr mobilă, fiecare scaun și fiecare covor le alegeam de parcă aș fi cosit fânul de dimineață.
Părinții s-au bucurat că m-am așezat la casa mea, dar se tot frământau pentru sora mea, încercând să-i explice pe toate căile cum să trăiască cu capul pe umeri. Ea nu se grăbea cu cumpăratul apartamentului; banii îi topise pe gadgeturi scumpe, mese la restaurante și călătorii peste hotare.
Până la urmă, mătușa, ajunsă la capătul răbdării, a amenințat-o că o dă afară dacă nu își ia locuință până nu rămâne fără un leu. Sora mea nu mai avea destui bani de un apartament, așa că și-a închiriat o cameră într-un cartier de la marginea orașului, cu pereți subțiri ca hârtia.
La vremea aceea își găsise deja un băiat, și, strânși amândoi la piept, economiseau fiecare leu. Mi-era drag să văd că începe să-și facă ordine în viață. Eu între timp am primit avans la serviciu, am dat o mână de ajutor părinților și am plecat într-o vacanță la mare, unde am cunoscut un băiat bun cu care am visat să-mi împart apartamentul.
La scurt timp după ce s-a legat povestea noastră, ne-am strâns cu toții la mine, iar sora mea, Lia, a venit cu vestea mare: e însărcinată. Apoi a început o poveste lungă, ca un monolog fără sfârșit, despre cât de greu e să plătești chirie în zilele noastre, că prețurile cresc mai repede decât creștem noi Până nu s-a uitat direct la mine nu m-am prins de ce spunea toate astea.
Dă-mi mie apartamentul tău, că eu nasc curând și oricum locuiești singură. Ce-ți pasă dacă stai la mătușă și ea are camera liberă? a spus Lia, cu ochii umezi ca roua de dimineață.
Am refuzat-o, iar ea a început să plângă, l-a luat pe băiatul ei și a ieșit fără să se uite înapoi.
Au urmat apoi multe apeluri, să vadă dacă m-am răzgândit, dar n-am dat înapoi. Am renovat apartamentul din greu, am muncit pentru fiecare cui pus în perete, și acum să renunț la tot ce am strâns?
Ea nu s-a gândit la ziua de mâine și nu eu trebuie să plătesc pentru visele ei risipite.
Press «Like» and get the best posts on Facebook ↓
