Două săptămâni să vă strângeți lucrurile și să vă găsiți alt acoperiș deasupra capului. Fetele s-au supărat
Pe când eram tânără, multă lume o știa pe Domnica, care a rămas de timpuriu fără bărbat. Și-a crescut singură cele două fete Lenuța și Florica. Niciodată nu s-a plâns nimănui de necazurile vieții. Fetele Domnicăi nu doar că au crescut, dar au mers la școală și au făcut carte cum se cuvine. Mama lor a tras din greu două locuri de muncă avea ca să le poată plăti studiile.
Apoi, cea mare, Lenuța, l-a adus pe Ionică acasă și-a zis că acesta îi va fi bărbat. Numai că Ionică nu avea niciun loc al lui unde să stea. Nu mult după, a venit și un copil, iar Domnica a trebuit să le lase lor camera cea bună. S-a mutat cu Florica, fata mai mică, în odaia ei.
Pe atunci, Domnica credea că totul va fi doar pentru o vreme: că tinerii își vor trage rostul și-și vor lua casa lor; iar viața ei va reveni la ce-a fost odinioară. Dar Lenuța și Ionică nu păreau să se prea grăbească. Păi, de ce s-ar grăbi era acoperiș la capul lor, mâncare în frigider mereu. De gătit și de avut grijă de toți se ocupa, firește, tot Domnica.
Și de mulțumire nu a avut parte, ba din potrivă în casă au început certuri. Florica zicea că nu-i treaba ei să spele după cumnat la baie. Lenuța se scuza că are copil mic, e tot timpul ocupată. Iar Ionică îi răspundea că dusul gunoiului și spălatul vaselor nu-s treburi bărbătești ședea toată ziua la calculator, nici mâna nu ridica.
Ajunsese Domnica să se întoarcă acasă cu inima strânsă, așa era aerul apăsător între pereții casei. Iar când a îndrăznit să-i spună Lenuței că ar fi cazul să se mute cu toții cu chirie, răspunsul a fost: Dar mamă, strângem bani pentru un credit la bancă. De unde să scoatem mai mult? Și tot așa, nici vorbă de plecat.
Iar picătura care a umplut paharul a fost când Florica și-a adus și ea băiatul în casă: Mămică, el e de la Chișinău, trebuie să stea cu noi. Domnica a tresărit: Îl punem în bucătărie? Dar Florica, de parcă se aștepta la întrebarea asta, a răspuns calmă că bucătăria e incomodă, dar dacă mama s-ar muta ea în bucătărie, atunci ar putea și Florica avea camera ei.
N-a mai putut răbda Domnica. Într-o clipă a înțeles că pentru nimeni din casă nu mai conta părerea ei. Dacă ar depinde doar de ele, ar face acte și ar trimite-o la azil.
Așa că a spus răspicat: Aveți două săptămâni să plecați, să vă găsiți de trai! Imediat s-au supărat amândouă, au zis că n-o s-o mai lase să vadă nepoții, și că la bătrânețe o să rămână singură. Dar Domnica nu s-a lăsat înduplecată. Dacă așa îi e soarta, atunci așa să fie. E timpul să se descurce singure.
Acum, Domnica se apropie de cinzeci de ani. Nu știe dacă fetele ei vor veni la ziua ei cu o vorbă bună. Spuneți și voi: a făcut bine mama, că le-a dat afară pe fete din casă? Ce ați fi făcut dacă erați în locul ei?
