Fiecare după merit
Făcând lucruri necugetate, nici nu-ți poți închipui că totul se întâmplă nu pur și simplu. Fiecăruia i se dă pe măsură – așa a hotărât soarta. De multe ori, destinul ne pune la încercare răbdarea, hotărârea sau loialitatea.
Trântind ușa cu putere, Mihai ieși din casă, strângând pumnii și scrâșnind din dinți de furie. Era furios atât pe sine, cât și pe soția lui, Lenuța.
— Sunt un om tânăr și sănătos, și totuși nu pot să mă împotrivesc unei femei. Propriei mele soții, pe care o iubesc și pentru care aș face orice. Nu înțeleg unde greșesc, se gândea el îndurerat.
Și într-adevăr nu putea să înțeleagă de ce Lenuța era mereu nemulțumită de el. Privirea ei disprețuitoare, răceala, zâmbetul batjocoritor și glumele la orice vorbă îl umileau.
Atitudinea ei îi distrugea relația. Deși trăiau împreună de cinci ani și aveau un băiețel de trei ani, Ionuț.
Cu puțin timp în urmă, alerga acasă de la serviciu cu un buchet de trandafiri și un cadou pentru soție. Ziua aceea era aniversarea a cinci ani de căsnicie. Se grăbea să o facă fericită, poate nu cu ceva scump, dar totuși cu un gest frumos. Se bucura la gândul că Lenuța va zâmbi și va primi cadoul, mulțumită că nu uitase de ziua lor.
Întinzându-i un buchet mare de trandafiri roșii și o cutiuță mică cu un pandantiv de aur, aștepta să audă cuvinte de mulțumire. Intră zgomotos în casă, oferindu-i florile și cutia albastră. Ea aruncă buchetul pe canapea, iar când deschise cutia, se uită la el de parcă nu era o bijuterie, ci un fleac.
— Și asta e tot ce poți? spuse ea cu dispreț în loc să mulțumească. — Am crezut că m-am măritat cu un bărbat care mă va aprecia cu adevărat, și asta e? N-ai putut să-mi dai un inel cu diamante? Nu merit diamante după ce am trăit cinci ani cu tine? Îți dau cei mai frumoși ani ai vieții mele. Am greșit, am ajuns cu un ratat care îmi dă cadouri ieftine.
Lenuța aruncă cutia pe canapea, lângă buchet, și văzu cum fața lui Mihai se schimbă. Fără să aștepte un răspuns, adăugă:
— Am crezut că m-am măritat cu un bărbat, dar tu ești un șoricar, nu poți câștiga bani ca lumea.
Mihai abia se stăpâni să nu-i răspundă cu asprime, pentru că o iubea, pentru că ea îi dăduse un copil. De aceea fugi din casă. Nemulțumirile și reproșurile Lenuței veneau aproape în fiecare zi, erau nedrepte și umilitoare. Mihai îndura, se stăpânea, uneori chiar încerca să transforme totul în glumă. Dar cu fiecare ceartă simțea cum ea se depărtează.
— Ce mai pot face ca Lenuța să fie mulțumită? se întreba el. — Să se înmoaie și să nu mă mai mustre, să nu se mai supere.
Vedea cum Ionuț plângea de fiecare dată când Lenuța începea să se certe. Copilul înțelegea că părinții se certau. Încerca să-i spună soției, dar ea dădea din mână, iar Mihai se supăra și mai tare.
În ziua aceea, încercase din nou să o îmblânzească, grăbindu-se să-i ofere un cadou, dar rezultatul fusese același. Credea că Lenuța se va bucura de trandafiri și de pandantivul în semnul ei zodiacal, dar nu. Ea încercase să-l rănească, să-l umilească. Totul ca de obicei. Nimic nu se schimbase.
Mihai umbla fără scop, până când văzu o cafenea și intră. Se așeză la bar și ceru ceva tare. Înainte să bea, murmură pentru sine:
— Ei bine, Mihai, la mulți ani de căsnicie! apoi mai ceru încă un pahar.
De obicei nu bea, nu-i plăcea senzația de a-și pierde controlul, dar acum se îmbătase. Nu știa unde să meargă, dar știa sigur că nu acasă.
— Bună, auzi o voce feminină în spatele său, — vrei să bem împreună?
Încă era lucid și văzu că în fața lui stătea o fată necunoscută, dar ochii ei umezi îl făcură să spună:
— Hai… Se pare că și ție ți-e greu astăzi…
Mihai se trezi devreme, cu dureri de cap și o sete groaznică. Se uită în jur și vădu o cameră străină, un pat necunoscut și lângă el o femeie pe care n-o cunoștea. Își aminti vag că fusese la cafenea și că se întâlnise cu fata. Își dădu seama că, pentru prima dată, își înșelase soția. Se simți rușinat. Se îmbrăcă în liniște și ieși pe ușă.
Afară, citi numele străzii și-și aminti numărul apartamentului.
— Nu e departe de casa mea, se gândi. — Ei, acum am pus-o! Am înșelat-o pe Lenuța. Sigur nu mă va ierta niciodată. Poate doar dacă-i cumpăr un inel cu diamante?
Acasă urmă o scenă. Lenuța era furioasă și-l întreba unde petrecuse noaptea.
— Am băut cu un prieten din cauza certurilor noastre, am rămas la el. Unde să mă duc în halul ăsta? spuse el ferm, și văzu că Lenuța îl crezu. — Îmi pare rău, Lenuța, promit să-ți fac un cadou, se scuză el.
Îl măcina remușcarea. Nu-și putea ierta trădarea.
Zilele următoare, în casă fu liniște. Lenuța îl privia cu ochi veseli și glumea, poate că-și dăduse seama că greșise. Mihai se bucura – soția lui îl iubea din nou, era ca pe vremuri. Dar el nu se simțea bine după noaptea petrecută cu străina. Îl rodea remușcarea, deși acționase din supărare.
Uitase deja toate certurile, umilirile și jignirile primite de la soție. Hotărî să-i cumpere un inel cu diamante, deși nu avea destui bani. Îi ceru mamei sale, care bombăni că-și răsfăța soția capricioasă, dar îi dădu suma lipsă.
Lenuța era liberă de la
