E OARE VINOVATĂ ORHIDEEA?
Paulina, ia orhideea asta, altfel o arunc pe geam! spuse Cătălina, luând cu nepăsare ghiveciul transparent de pe pervaz și întinzându-l către mine.
Vai, mulțumesc, draga mea! Dar cu ce ți-a greșit orhideea asta? am întrebat, mirată, fiindcă mai era loc pe pervaz lângă celelalte trei orhidee, viguroase și strălucitoare.
Floarea asta i s-a dăruit fiului meu la nuntă. Și știi și tu cum s-a terminat totul… oftă greu Cătălina, pierzându-și privirea în gol.
Știu c-a divorțat Dragoș, după nici un an de mariaj. Nu te întreb motivul… Îmi imaginez că o fi fost un lucru serios, că doar Dragoș a iubit-o pe Ileana nespus, nu voiam să scot la lumină rana nevindecată a prietenei mele.
O să-ți povestesc eu, Pauline, dar acum parcă nu pot, spuse Cătălina, ștergându-și ochii.
Am dus acasă alungata și renegata orhidee. Soțul meu se uita cu milă la floarea năpăstuită:
Ce-ai cu planta asta veștejită? Orhideea asta n-are viață în ea, și eu văd asta. Nu te mai osteni cu ea.
Vreau să-i dau o șansă, s-o revigorez. O să-i ofer iubirea și grijă de care are nevoie. Nu-mi pierde speranța, poate chiar o să-ți placă într-o zi, parcă doream să suflu viață în floarea pentru care viața părea doar o amintire.
Soțul, râzând, îmi aruncă o privire complice:
Cine refuză dragostea, nu?
După vreo săptămână, Cătălina mă sună:
Paulina, pot să vin la tine? Nu mai pot duce povara asta în suflet. Vreau să-ți mărturisesc totul despre mariajul eșuat al lui Dragoș.
Cătă, vino când vrei! Te aștept, nu puteam să-mi refuz prietena. Ea m-a susținut când divorțam de primul, dar și când nu mă împăcam cu al doilea bărbat… Și prietenia noastră are deja atâția ani.
Cătălina a ajuns la mine în fix o oră.
S-a așezat comod în bucătărie. Lângă un pahar de vin de Purcari și o cafea amară cu două pătrățele de ciocolată neagră, s-a înșirat povestea, împletindu-se cu gânduri și suspine:
Nici nu bănuiam ce poate ascunde aceea care mi-a devenit noră. Dragoș și Ileana au locuit împreună șapte ani. Dragoș s-a tot uitat după ea o vreme. Pentru Ileana a lăsat-o pe Anișoara. Pe Anișoara chiar am iubit-o, era ca fiica mea, plină de suflet și liniște. Pe când Ileana, o frumusețe pictată parcă de domnul Dumnezeu. Lui Dragoș i se scurgea privirea după ea. Își pierduse mințile! Umplea aerul din jurul Ilenei ca un bondar beat de nectarul florii. Și-a uitat de Anișoara cât ai clipi.
N-am ce zice, Ileana era o apariție de revistă. Dragoș se simțea mândru că prietenii îl admirau că are o așa soție, trecătorii se uitau după ei, de parcă ar fi adunat stele în priviri. Mă mira doar că în atâția ani de conviețuit, nu au făcut un copil. Mi-am zis: O fi dreptul lui, se însoară, apoi vine și vremea de copii… Dragoș n-a fost niciodată deschis cu noi. Și nici noi nu ne băgăm peste viața lui.
A venit într-o zi, cu anunțul:
Tată, mamă, mă însor cu Ileana. Am depus actele la Primărie. Facem nuntă mare, dau tot ce am pe distracție!
Am fost bucuroși, îl vedeam la 30 de ani, în sfârșit cu o viață întreagă.
Pauline, crezi că n-am avut gânduri negre? Ba da! S-au amânat două ori nunta: ba Dragoș a luat o gripă, ba eu am întârziat din delegație. Nu i-am spus nimic fiului, îl vedeam fericit, de ce să-l stric la suflet? A mai vrut și cununia religioasă, neapărat cu părintele Nicolae, dar și părintele plecase la satul natal. Parcă ceva nu voia să se întâmple nunta asta… Toate semnele erau împotrivă…
A fost o nuntă gălăgioasă de-a răsunat tot Chișinăul. Vezi aici, în poza asta, orhideea de care-ți zic? Era splendidă, impunătoare. Parcă plantele stăteau țepene, ca niște soldați. Acum, abia dacă recunoști o fâșie de frunză…
Dragoș și Ileana plănuiau să plece în luna de miere, la Paris. Și s-a împotmolit totul. Ileana n-a putut trece vama, cică nu plătise o amendă de zeci de mii de lei. I-au întors din aeroport. Dragoș nu a dat importanță tuturor necazurilor el plutea, visa familie și copii.
Dar deodată Dragoș s-a îmbolnăvit grav. S-a internat la Spitalul de Urgență. Medicii ridicau din umeri, fără speranță.
Ileana l-a vizitat o săptămână, după care i-a spus:
Iartă-mă, dar nu vreau un soț invalid. Am depus divorț.
Închipuie-ți, Pauline, ce simțea al meu băiat, singur pe patul de spital? Dar i-a răspuns calm:
Te-nțeleg, Ileano. N-o să mă pun împotrivă.
Și-au divorțat.
Dar Dragoș s-a ridicat din pat. Am găsit un medic bun, pe domnul preot Bogdan, și el l-a pus pe picioare în jumătate de an: Ești tânăr, o să câștigi lupta. Așa am devenit prieteni cu familia preotului, care avea o fată, Maria, abia împlinise douăzeci de ani, firavă și modestă. La început, Dragoș nici să audă:
Prea mică, nici nu-i frumoasă.
Copile, uită-te mai bine la Maria. De frumusețe nu bei apă la bătrânețe. Soția cu ochi de revistă ai avut…
…Dragul meu Dragoș nu putea s-o uite pe Ileana, dar trădarea ei îi umbrea orice amintire. Maria, însă, era mereu în preajmă, îl suna, îl căuta, îi aducea compot de corcodușe. Am încercat să-i aducem împreună, i-am scos la iarbă verde, dar Dragoș era trist, tăcut.
Nici focul de tabără, nici micii mirosind a pădure nu-l bucurau. Maria îi sorbea fiecare gest, sperând la o privire. El nici nu se uita spre ea…
I-am spus bărbatului meu:
Degeaba ne-am apucat. Dragoș tot la Ileana se gândește, ca un ghimpe îi stă în inimă…
…După patru luni, aud soneria. Dragoș, în prag, cu orhideea în brațe:
Mamă, ți-aduc resturile fericirii vechi. Fă ce vrei cu floarea asta, eu nu o mai vreau.
Am primit orhideea cu reținere. Am ascuns-o, de parcă ea purta vina necazurilor băiatului meu. Nici apă nu-i dădeam…
Apoi, într-o zi, mă întâlnesc cu vecina:
Cătălină, l-am văzut pe Dragoș cu o domnișoară-păpușă. Fosta-i soție arăta mult mai bine…
Nu-mi venea a crede! Oare chiar romanesc Dragoș cu Maria?
Să știi, te rog să ne respecți, eu și Maria ne-am căsătorit, Dragoș o ținea delicat de mână pe tânăra și fragila sa soție.
Ne-am uitat uimiți unul la altul:
Dar… nunta? Oaspeții?
Nu ne mai trebuie gălăgie. Am trecut odată prin asta… Ne-am cununat simplu la Primărie. Părintele Nicolae ne-a binecuvântat. Suntem pentru totdeauna împreună.
L-am tras la o parte:
Dragoș, sigur o iubești pe fata asta? N-o să-i rupi inima fetei? Nu cumva vrei să te răzbuni pe Ileana?
Nu, mamă, nu mă răzbun. Am trecut peste femeia aceea, nici nu-i mai rostea numele. Cât despre iubire… lumea Mariei s-a unit cu a mea, la fix…
Așa a fost povestea, Pauline.
Cătălina și-a spus tot amarul, până la fund.
Apoi, doi ani nu ne-am mai întâlnit, viața de zi cu zi ne-a prins pe drumuri…
Dar orhideea a înviat, acoperindu-se de flori. Florile știu să-ți mulțumească pentru grijă.
Am revăzut-o pe Cătălina la maternitate:
Salut, dragă! Tu ce cauți aici?
Maria a născut gemeni. Azi îi externează, Cătălina râdea cu ochii plini de soare.
Aproape de ușă, Dragoș și bărbatul Cătălinei așteptau, cu un buchet de trandafiri roșii.
Pe prag, apăru Maria, ostenită, dar fericită. O asistentă ținea cu grijă două făpturi vii, adormite.
În urma lor, fiica mea cu nepoțica cea mică în brațe.
Ileana îl implora pe Dragoș s-o ierte pentru slăbiciunea de femeie și să înceapă totul de la capăt.
…Cupa spartă poți s-o lipești, dar nu mai bei apă din ea…
