Îmi este permis să iubesc nașul copilului meu?
Totul a început cu o întâlnire întâmplătoare Niciodată nu m-am gândit că voi ajunge într-o astfel de situație. Să stau în fața oglinzii, privindu-mă în ochi și întrebându-mă: „Este iubire sau păcat? Cum să merg mai departe?”
Viața are felul ei de a te surprinde, iar acum nu știu ce să fac.
Totul a început în mod banal – ca și mulți alții, mi-am creat un profil pe o rețea socială. Am regăsit cunoștințe vechi, rude, chiar și pe cei pe care nu i-am văzut de ani de zile.
Dar printre toți acești oameni era un bărbat, cu care discuțiile au devenit speciale pentru mine.
Îl chema Radu.
La început au fost mesaje obișnuite, conversații lejere, schimb de gânduri.
Cu fiecare zi însă, așteptam răspunsurile lui tot mai mult, și se părea că și el s-a obișnuit cu mine.
Într-o zi mi-a scris:
– Dacă vrei să mai vorbim, aici e numărul meu. Rar intru pe aici, dar pe telefon sunt mereu disponibil.
Nu am ezitat. I-am scris.
Din acel moment, am început să ne scriem aproape zilnic.
Radu era căsătorit, avea o fetiță de cinci ani. Vorbea despre familie fără entuziasm, dar nici nu se plângea.
Eu eram singură atunci.
Doar o femeie căreia îi lipseau căldura, atenția, discuțiile simple și sincere.
Și Radu a devenit cel care a umplut acest gol.
O dragoste pe care nu voiam să o recunosc
Au trecut câteva luni, și deodată am realizat că mă gândesc la el mai mult decât ar trebui.
Că îi caut mesajele mereu.
Că mă întreb – ce ar fi dacă ne-am întâlni?
Nu i-am recunoscut sentimentele mele. Știam că e greșit.
Dar într-o zi i-am propus să ne întâlnim.
– Și eu vreau să te văd, – mi-a răspuns.
Dar de fiecare dată apărea ceva care ne împiedica.
Începeam să văd asta ca pe un semn.
Poate era mai bine așa?
Un bărbat nou, o viață nouă?
După un timp a intrat un alt bărbat în viața mea – Adrian.
Era bun, grijuliu.
Am început o nouă relație și credeam că acum o să-l uit pe Radu.
Dar nu a durat mult.
Continuam să ne scriem.
Când i-am spus lui Radu că am găsit pe cineva, s-a bucurat pentru mine.
Dar simțeam că ceva s-a schimbat la el.
Apoi am aflat că sunt însărcinată.
I-am scris lui Radu, iar prima lui reacție a fost o întrebare:
– O să păstrezi copilul?
– Desigur, – am răspuns.
A tăcut pentru mult timp. Apoi a spus:
– Am divorțat.
Am rămas fără răsuflare.
Bărbatul care a devenit nașul fiului meu
Când s-a născut fiul nostru, am știut imediat cine va fi nașul lui.
Am insistat să fie Radu.
Adrian nu s-a opus. Știa că Radu este prietenul meu, că este un om bun, de încredere.
În ziua botezului ne-am întâlnit în sfârșit în viața reală.
Pentru prima dată.
Îl priveam și nu-mi puteam lua ochii de la el.
Am văzut cum mă privește.
Am vorbit doar zece minute – i-am zis lui Adrian că m-am dus să-l întâlnesc pe Radu, pentru că era din alt oraș și s-ar fi putut rătăci.
Zece minute în care inima mea s-a frânt.
Am realizat că îl iubesc.
Și că el simte la fel.
Iubire târzie
Au trecut șase luni.
Nu l-am mai văzut, dar scriem zilnic unul altuia.
De fiecare dată când adoarme fiul nostru, iau telefonul și aștept mesajul lui.
Știu că pentru el nu sunt doar mama finului său.
Simt că și el mă iubește.
De curând l-am întrebat:
– Ai divorțat din cauza mea?
Mi-a răspuns:
– Nu, nu e vina ta.
Dar știu că minte.
Ne iubim.
Dar am dreptul la asta?
Este păcat să-l iubesc pe nașul fiului meu?
Pot să lupt pentru fericirea mea?
Sau e doar o iubire târzie, care nu va deveni niciodată realitate?
Nu știu.
Dar nu mai pot ignora ceea ce simt…
