Ești fratele mai mare, deci trebuie să o ajuți pe sora ta mai mică. Ai două apartamente, dă-i unul sorei tale! Nu demult am sărbătorit ziua de naștere a cumnatei mele. Alina niciodată nu a avut sentimente prietenoase față de mine, iar eu am răspuns la fel. La petrecere au venit toți rudele noastre: de la bunici și nepoți până la sărbătorită. Fiecare dintre membrii familiei simțea obligația să-l felicite pe soțul meu pentru ziua soră-sii și, în același timp, îl lăudau pentru generozitatea lui. Am primit felicitările cu soțul și nu puteam înțelege nimic. Țineam în mână o plic cu un cadou de 500 lei. Mi se părea un cadou potrivit pentru ocazie, dar greu de numit foarte generos. Totul s-a clarificat când soacra mea a început să-i ureze sărbătoritei. – Marius, sora ta are astăzi ziua de naștere. E tot singură, nu are partener, deci trebuie să ai grijă de ea ca frate mai mare și să-i asiguri siguranța. Acum ai două apartamente, deci unul îi vei da Alinei. Toți invitații au început să aplaude, iar eu aproape am căzut de pe scaun, nu mă așteptam la așa tupeu. Dar nu s-a oprit aici. – Frățioare, îl dai în blocul nou! Și când pot să mă mut acolo? – Am decis să clarific lucrurile. Eu și soțul meu aveam într-adevăr două apartamente. Unul l-am moștenit de la bunica, am făcut câteva reparații și îl închiriem. Banii din chirie îi folosim pentru a achita creditul la apartamentul din blocul nou, unde chiar locuim. Soțul meu nu are niciun drept asupra apartamentului pe care l-am moștenit, urma să-l las copilului nostru, nu e nici vorbă de cumnata mea. – Să uiți, pentru că apartamentul închiriat e al meu, iar în cel la care visezi locuim noi. – Copilă, greșești tare, pentru că ești soția fiului meu, deci toată averea voastră e comună și ar trebui administrată de soțul tău. – Nu am nimic împotrivă, puteți să vă ajutați cum vreți, dar fără să folosiți proprietatea mea! – Marius, tu ce ai de spus? – Draga mea, noi doi vom câștiga mai mulți bani și vom mai cumpăra un apartament, iar pe acesta să i-l dăruim Alinei, azi e ziua ei. – Vorbești serios? – m-am mirat. – Dacă va fi nevoie, poți da Alinei o parte din apartamentul nostru, dar numai după ce divorțăm! – Nu ți-e rușine să-i zici așa soțului tău? Dacă vrei divorț, îl primești! Fiu drag, cred că ar trebui să-ți strângi lucrurile și să te întorci la mama, iar tu, tu ești rea și zgarcită! – mi-a spus mama soțului. După cuvintele ei am părăsit acea casă nebună, pentru că nu aveam de gând să stau printre oameni care cred că au dreptul să dispună de proprietatea mea.

Ești fratele mai mare, așa că trebuie să o ajuți pe sora ta mai mică. Ai două apartamente, oferă-i unul surorii tale!

Nu cu mult timp în urmă am sărbătorit ziua de naștere a cumnatei mele. Tatiana niciodată nu m-a privit cu simpatie, iar sentimentul era reciproc. La petrecere au venit toți ai noștri: de la bunici și nepoți, până la sărbătorită. Fiecare dintre rude simțea că e de datoria lui să-l felicite pe soțul meu cu ocazia zilei surorii lui, ba chiar lăudau generozitatea lui cu admirație.

Am primit felicitările cu soțul și nu pricepeam ce se vorbește. În mâini aveam un plic cu un cadou de două mii de lei moldovenești. Consideram cadoul decent pentru o astfel de ocazie, dar nu-l puteam numi extraordinar de generos. Totul s-a clarificat când soacra mea și-a început urările către sărbătorită.

Ionel, astăzi e ziua surorii tale. Ea tot singură este, nu are un partener, iar tu, ca frate mai mare, trebuie să o protejezi și să îi asiguri siguranța. Acum ești proprietarul a două apartamente, deci unul dintre ele îl oferi Tatianei.

Toți au început să aplaude, iar eu aproape că am căzut de pe scaun, atât de surprinsă am fost de tupeul cu care vorbea. Dar nu s-a oprit aici.

Frățiorule, îl vreau pe cel din blocul nou! Cât de curând pot să mă mut acolo? a întrebat Tatiana.

Adevărul era următorul: Eu și soțul aveam două apartamente. Primul l-am moștenit de la bunica, am făcut câteva reparații minore și îl dădeam în chirie. Banii obținuți din chirie îi foloseam pentru rata la ipoteca apartamentului din blocul nou, unde locuiam. Soțul meu n-avea niciun drept asupra apartamentului moștenit, pe care intenționam să îl las copilului nostru nu se punea problema să-l ofer cumnatei.

Uită de asta, apartamentul pe care îl închiriem este al meu, iar în cel din blocul nou locuim împreună.
Copilă, te înșeli amarnic, pentru că ești soția fiului meu, deci averea voastră este comună și ar trebui gestionată de soțul tău.

Nu am nimic împotrivă să o ajuți pe sora ta, cum crezi tu, dar nu înseamnă că poate dispune de proprietatea mea! Ionel, ai ceva de spus?

Dragă, noi o să muncim mai mult și o să cumpărăm alt apartament, iar pe acesta să i-l dăm Tatianei, astăzi fiind ziua ei.

Tu glumești? m-am arătat nedumerită. Dacă va fi cazul, poți să-i dai surorii tale partea ta din apartamentul nostru comun, dar abia după ce depunem actele de divorț!
Nu ți-e rușine să vorbești astfel cu soțul tău? Dacă vrei divorț, vei avea! Fiule, eu cred că trebuie să-ți strângi lucrurile și să te întorci la mama, iar tu, tu ești rea și zgârcită! mi-a spus soacra cea revoltată.

După cele spuse de ea, am părăsit această casă nebună, fiindcă nu voiam să fiu în mijlocul celor care cred că pot hotărî ce fac eu cu propria mea avere.

Morala este simplă: În viață, respectul pentru granițe și recunoașterea dreptului fiecăruia asupra alegerilor personale sunt fundamentale pentru liniștea în familie. Fiecare trebuie să își păstreze demnitatea și să apere ceea ce îi aparține cu dreptate chiar și atunci când ceilalți nu înțeleg acest lucru.