Eram într-o seară liniștită în Chișinău, când Cătălin s-a prăbușit obosit pe canapea, lângă soția lui, Lenuța.
Ce să-i luăm mamei tale de ziua ei, că eu chiar nu mai am nicio idee, zise el, scărpinându-se în cap.
Lenuța oftă adânc. De fiecare dată, alegerea unui cadou pentru soacra ei era ca o piatră de moară.
Relația cu Eugenia Munteanu fusese tensionată din prima clipă.
Cătălin o înțelegea perfect pe mama lui, așa că, după nuntă, el și Lenuța au decis să păstreze o distanță sănătoasă.
Nimeni nu era dator cu nimic, așa că se limitau la câte un apel scurt din când în când și la întâlniri de familie, numai dacă toată lumea era de acord.
În anul ăsta, Eugenia, hotărâtă să-și serbeze cum se cuvine ziua de naștere, i-a invitat aproape pe toți frații, verii și rubedeniile inclusiv pe tinerii însurăței.
Apropo, mama a zis că se bucură de orice cadou, zise Cătălin, ca și cum tocmai îi revenise o idee.
Da, da, zice mereu asta, apoi strâmbă din nas, își aminti Lenuța, cu sprâncenele adunate. Sorei tale îi acceptă orice, la noi însă totul e cu critică!
Lenuța ținea minte toate cadourile cu care Eugenia fusese nemulțumită. Nimic nu părea să o încânte.
Ia gândește-te la ultimul 8 martie. Ce i-am luat? Un set de cosmetice scumpe. Cum a reactionat? S-au umplut ochii de lacrimi și a început să ne spună că o considerăm bătrână și neîngrijită, zise Lenuța oftând. Când i-a plăcut vreun cadou de la noi? Numai bijuteriile și electronicele, că la alea știe instant dacă-s de preț.
Poate totuși o sun și-o întreb direct, propuse Cătălin, destul de nesigur.
Fă cum crezi, răspunse Lenuța clătinând din cap.
A sunat, sperând că mama îi va da măcar un indiciu.
Vai, băiatul mamei, nu-mi trebuie nimic. Să veniți voi, asta mi-e comoara!, i-a răspuns Eugenia, cu vocea aceea mereu modestă.
Sigur, mamă? Nu ne scoți vorbe după, nu? se asigură Cătălin.
Nu, dragule! Orice fleac mă bucură!, râse Eugenia. Și gata, Cătălin s-a hotărât să țină cont de sfatul ăsta.
Mama a zis că-i totuna ce-i aducem, îi spuse el Lenuței.
Lenuța, însă, nici că înghițea povestea asta.
Dar, de dragul liniștii, a acceptat ce vroia Cătălin.
Hai să-i luăm un robot aspirator, să nu mai alerge femeia prin casă cu aspiratorul, zise Lenuța, după ce a tras linie la buget.
Zis și făcut. Au cumpărat pe loc un model modern, de peste 20.000 lei moldovenești, și-au pornit cu sufletul ușor spre petrecere.
Când au ajuns, Eugenia i-a primit cu zâmbete largi, dar, cum a văzut cutia cu aspiratorul robot, fața ei s-a lungit vizibil.
Dar ce-i ăsta? murmură ea, trăgând adânc aer în piept. Du-l, dragă, în cameră, îi făcu semn fiului.
Lenuța a rămas câteva clipe nemișcată, nevenindu-i să creadă cât de greu e de mulțumit femeia.
La scurt timp au sosit și cumnata, Mariana, cu soțul. A sărit direct în brațele mamei:
Mămico, pentru tine!
Mulțumesc, draga mea! Sunteți minunați!, exclamă Eugenia, luând-o în brațe pe Mariana.
Lenuța, curioasă să vadă ce a adus cumnata, a tras cu ochiul un simplu set de creme ieftine din piață, vreo 200 de lei.
Cu coada ochiului, Lenuța îi făcu semn lui Cătălin, care și el văzuse cadoul.
După reacția mamei sale, Cătălin era vizibil deranjat.
Ore întregi s-a abținut, dar când mama a mai ridicat în slăvi cadoul Marianei, Cătălin nu s-a mai putut stăpâni.
Mamă, hai un pic, te rog. Trebuie să vorbim, i-a zis pe un ton serios.
Ce s-a întâmplat, dragul mamei? E vreun necaz?
Da, mamă! Ții minte ce mi-ai zis despre cadou?
Țin.
Atunci de ce pe-al nostru l-ai ignorat, dar pe ăsta ieftin îl lauzi? Nu-mi spune că îmi imaginez eu!
Nici gând. Voi aveți bani mai mulți decât Mariana, deci cadoul vostru ar trebui să se simtă, bombăni Eugenia.
Și ce cadou voiai, de fapt? Trebuia să atașăm bonul fiscal la fiecare? întreabă Cătălin cu glasul ridicat.
Uite, iar începi! Ce să fac dacă-mi plac mai mult cadourile Marianei?, sări Eugenia, făcând semn că îi ajunge discuția.
Pentru că nu știi cât a costat al nostru? Să știi că a fost peste 20.000 de lei!
Atât de mult?!, făcu Eugenia pe mirata.
Simțind că poate ieși din încurcătură, interveni cu viclenie:
Vezi tu, Mariana cumpără după posibilitate. La voi… hai să fim serioși, cu banii voștri, un sejur la Sovata era potrivit!, ridică Eugenia bărbia mândră.
Cătălin a rămas șocat și câteva secunde a privit-o fix, fără să clipească.
Chiar crezi că banii îi adunăm cu furca în spatele casei?, izbucni el, abia stăpânindu-se.
Certurile au atras-o și pe Lenuța și pe Mariana, care au rămas blocate în ușă.
Mariana s-a prins rapid despre ce este vorba și, normal, a sărit în apărarea mamei.
Mama nu voia robot, vroia un umidificator de aer. S-a stricat ăla vechi înainte cu trei zile. Dacă v-ați fi interesat un pic de ea, ați fi știut, îl mustră cumnata.
I-am zis clar mamei să ne spună!, răspunse Cătălin cu dinții încleștați. Vă bateți joc de noi? Gata, de azi nu mai primesc nimeni nimic! Ne străduim să vă băgăm un pic de bucurie în viață, dar tot ne judecați! Nu-i bun robotul, dar era bun un umidificator? Iartă-ne, dar nu vrem să-ți mai încurcăm așteptările! Noi plecăm!, spuse și-i făcu semn Lenuței.
Eugenia a izbucnit în lacrimi, iar Mariana s-a grăbit s-o liniștească, dar Cătălin și Lenuța au ieșit cu fețele împietrite.
Cătălin s-a ținut de cuvânt: să nu mai cheltuiască aiurea banii și să nu se mai simtă prost, a hotărât să nu mai meargă la evenimentele de familie, ca să nu-și mai încarce sufletul cu supărări inutile.
