CADOU PENTRU SINE
Luminița Radu o brunetă cu ochii albaștri, frumușică, la vreo cincizeci de ani trecuți de ceva timp, cu forme atrăgătoare, deși ușor voluptoasă, privește acum pe fereastra unui apartament de lux dintr-un hotel de cinci stele din Constanța. Ține în mână un pahar cu lichior de nuci și, sorbind din el, își lasă gândurile să zboare:
Uite unde am ajuns Divorțată la mijloc de viață, singură, cazată într-un hotel pentru îndrăgostiți. Noroc că măcar stau la apartament de lux, nu la vreo pensiune cu vedere la parcare chiar ar fi fost rușinos.
Luminița este convinsă că romantismul s-a terminat cu douăzeci de ani în urmă, cam pe vremea când ușile se trânteau prin casă și copiii treceau prin adolescență. Bărbați au mai apărut uneori în viața ei, dar totul se termina cu deziluzii ce-aduceau a depresie, așa că, la un moment dat, a decis că relațiile nu sunt pentru ea.
Apoi însă… a apărut El un cavalier de pe internet. Îi scria mesaje care o făceau să se înroșească în obraji și să se îndrepte în spate fără să-și dea seama. Erau atât de frumoase, încât ar fi vrut să le printeze și să le pună pe frigider să le recitească și, în același timp, să se țină departe de frigider. Luminița bănuia din când în când că admiratorul fie frecventează un cenaclu literar, fie are prea mult timp la dispoziție.
Devenise din nou Lumi. Și-a cumpărat o rochie de la care colegele făceau fața acră de invidie, un sutien cât un bilet de avion dus-întors și chiar s-a înscris la sală. Făcea genuflexiuni cu atâta determinare, încât părea că de asta depinde salvarea lumii.
Dacă pățesc ceva de la atâtea genuflexiuni, să mă înmormântați în rochia asta. Să-l roadă invidia pe fostul meu, glumea ea cu prietenele.
Întâlnirea a avut loc. A fost o reușită. Detaliile nu se povestesc destul să spunem că oglinda nu a văzut de mult un chip atât de fericit și întinerit ca al lui Lumi.
Dar a doua întâlnire n-a avut noroc. Au ales pentru romantismul momentului un orășel la mare, Mangalia. Luminița s-a pregătit serios, dar el a pățit un puseu de tensiune chiar înainte să se vadă, iar ea a rămas singură, într-un hotel străin, într-un oraș necunoscut. Se pare că astfel de emoții nu trec fără urmări. Destinul parcă îi râde în față: Fetițo, nu exagera cu așteptările.
Lumi se așază la fereastră cu paharul, încercând să facă haz de necaz:
Și ce să le spun nepoților? Bunico, cum ți-ai găsit a doua tinerețe? În parcarea aeroportului, așteptând un domn cu pastile pentru tensiune. Mare romantism!
A doua zi intră la spa, fermă cu ea însăși: Gata, scumpă, de acum ne facem viața un sărbătoare pentru noi însene. Merit măcar atâta! La spa, i se spune că are pielea strălucitoare. Se uită în oglindă și gândește: da, strălucește, dar mai mult de la uleiurile astea, nu de la vreun suflu al tinereții.
Turul orașului e minunat. Ghidul înalt, cărunt, voce catifelată. Lângă ea, o mătușă vorbăreață, în trening, dar Lumi nu aude decât glasul ghidului. El povestește despre bătălii medievale, ea gândește: bărbații au luptat secole pentru orașe, femeile pentru atenție. Până la urmă, echilibrul se păstrează.
Trebuie să încercați ștrudelul, o convinge ghidul, ducând grupul la cea mai bună cofetărie din oraș, privind-o direct în ochi.
Ștrudelul e dumnezeiesc. Aproape că s-a îndrăgostit însă de foitaj cu mere. De ștrudel poți să te bazezi oricând. La bărbați e mai complicat, chicotește în sinea ei.
Urmează sesiunea de shopping: un pandantiv de chihlimbar și o rochie turcoaz, atât de strânsă pe bust că Lumi își face cu ochiul în oglindă. Rochia e atât de îndrăzneață, încât nu e sigură că va avea curajul s-o poarte. Totuși, n-o oprește nimic.
În avion, Lumi se uită pe geam: orașul rămâne în urmă, la fel și așteptările ei romantice.
Ei, și ce? Poate-l va revedea, poate nu. Până la urmă, viața nu se termină aici.
Și-a rămas un dulap nou, ceva vacanțe planificate și, cine știe, încă un ștrudel. Cu bărbat sau fără.
Iar dacă nu cu bărbat, măcar cu o cupă de înghețată cu vanilie, își spune zâmbind și adoarme liniștită, uitând de griji.
