Nimeni să respire
Mădălina a întors cu grijă cheia în broască și a pășit ușor în apartament. Deși a încercat să închidă ușa fără zgomot, broasca tot a scârțâit. Fără să aprindă lumina, s-a dezbrăcat, s-a strecurat pe vârfuri spre camera ei… Click-ul întrerupătorului a sunat în liniștea casei ca un glonț.
— Mădălina, unde ai fost? De ce atât de târziu? Am sunat-o pe Andreea. M-ai mințit, — a spus vocea mamei.
Fata a înghețat pe loc, a tras aer în piept și s-a întors spre ea.
— Și tu de ce nu dormi? — a întrebat ea la rândul ei.
— Cum să dorm când tu nu ești acasă? M-am neliniștit. — Mama se uita îngrijorată la fiică.
— Sunt mare, mamă, destul cu pânditul, — a răspuns Mădălina iritată.
— Da, da, mare… — Mama a făcut o mișcare dezinteresată cu mâna și s-a întors în camera ei, dar n-a închis ușa.
Mădălina a mai stat puțin, apoi a mers după ea. S-a așezat pe canapea lângă mamă.
— Mamă, scuze. Am uitat complet de ceas.
Mama părea obosită și palidă. Lumina puternică a lustrei scotea în evidență ridurile și cercurile de sub ochi, în care se citea o mustrare tăcută.
— Nu eram singură. Cu Dragoș. Am fost la film, apoi ne-am plimbat. Nu-ți face griji pentru mine.
— Cu Dragoș?
— Da. L-am întâlnit acum două săptămâni. E atât de… interesant, știe atâtea lucruri. — Buzele Mădălinei au zâmbit ușor, iar privirea i s-a încețoșat. S-a lipit mai tare de mamă, așezându-și capul pe umărul ei.
— Deci și ultima dată ai fost cu el, nu cu Andreea?
— Scuze.
— Înțeleg, dar de ce n-ai spus din prima, de ce n-ai anunțat? Și el e la facultate? O să fiți împreună?
— A terminat deja facultatea, lucrează, — a răspuns Mădălina grăbită.
— Deci e mai mare decât tine? Ah, fetițo… — Mama a oftat, iar Mădălina și-a ridicat capul, pregătită să se apere, dar mama a continuat. — Îl prezinți și mie?
— Sigur. O să-ți placă.
— Nici n-am observat când ai crescut. — Mama s-a uitat tristă la ea. — E târziu, du-te de te culcă.
— Noapte bună, mamă. — Mădălina a sărutat-o pe obraz și s-a retras în camera ei.
S-a dezbrăcat, s-a băgat sub plapumă și a holbat la tavan, amintindu-și fiecare cuvânt, fiecare sărut, visând…
Când s-a trezit, mama plecase deja la serviciu. Mădălina s-a spălat, a mâncat micul dejun lăsat pentru ea și a luat telefonul.
— Bună, ești deja la muncă? — a întrebat ea veselă.
— Da, — a răspuns Dragoș rece.
— Te-am deranjat? — s-a încordat ea, auzind tonul lui distant.
— Da. Te sun eu mai târziu. — A închis.
— *Te sun eu*? — Mădălina s-a uitat mirată la ecran până când s-a stins.
„Probabil are pe cineva lângă el”, și-a zis și a așteptat să sune. A încercat să citească, dar cuvintele nu-i intrau în cap. A pus cartea deoparte. La televizor nu era nimic interesant. A sunat-o pe Andreea și i-a propus să iasă.
Prietenele mâncau înghețată, iar Mădălina se lăuda că s-a îndrăgostit, când a sunat Dragoș.
— Scuză-mă, Mădăluță, ai nimerit într-un moment prost. Am fost ocupat. Ne vedem seara?
— Da, — a răspuns ea bucuroasă.
— Mama vrea să te cunoască, — i-a spus ea lui Dragoș când s-au întâlnit.
— I-ai spus despre noi? — Dragoș s-a încruntat. — Nu are nimic împotrivă? — S-a uitat sceptic la ea.
— De ce ar avea?
— Abia ne cunoaștem… Să mă întâlnești cu părinții înseamnă relație serioasă…
— Dar noi nu avem o relație serioasă? — s-a încordat Mădălina.
— Eu sunt foarte serios cu tine. — Dragoș a tras-o spre el, astfel încât să nu-i poată vedea fața. — Doar că mama ta o să mă scrutinizeze, o să-mi facă interogatoriu.
— De câte ori te-ai întâlnit cu părinții altor fete? Spune! — Mădălina l-a lovit ușor cu pumnul în coastă.
— De câteva ori.
— Dar nu ai ce ascunde, nu? Sau ai o cameră secretă, ca Barbă Albastră, unde ții fostele? — A râs. — Poate ești căsătorit?
— Bineînțeles că nu. De unde pui tu asta?
— Bine, unde mergem? — a schimbat ea subiectul.
— Nu prea am timp, mama vrea să merg mai devreme acasă. Hai doar să ne plimbăm? — Dragoș a sărutat-o fierbinte.
I-a străbătut un fior, iar respirația i s-a accelerat. Dacă mai avea vreo îndoială, aceasta s-a risipit pe loc.
Mergeau îmbrățișați, iar Dragoș îi spunea cum n-a putut dormi noaptea, cum a visat la ea, cum și-a dorit să fie lângă el. Nu simțise niciodată așa ceva. A promis că, când mama lui se va simți mai bine, o va invita acasă și le va prezenta. După moartea tatălui, mama tresare la fiecare apel, așa că își închide telefonul acasă ca să n-o enerveze…
Mădălina asculta și își imagina cum vor trăi împreună, cum îl va aștepta de la serviciu, iar el va veni cu buchet de flori și o va săruta… Visul ei nu mergea mai departe, dar și atât era suficient ca inima să-i tresalte de fericire.
— Deci vii sâmbătă? — a întrebat ea la despărțire. — Mama o să pregătească tortul ei cu ciocolată.
În loc de răspuns, Dragoș a sărutat-o adânc.
Sâmbătă, Dragoș a sunat și a spus că mamei îi e rău, a venit ambulanța, nu poate să plece…
Mădălina s-a întristat.
— Nu-i nimic. E bine că e un fMădălina a închis ochii, a tras adânc aer în piept și și-a spus că, de data asta, chiar va învăța să respire singură.
