Mașina rulează domol pe șoseaua umedă de lângă pădurea dese din apropierea Chișinăului. Aurelia privește atent printre copacii bătrâni, simțind cum se strânge la inimă. La volan stă fiul ei, Victor, iar lângă el, nora, Marcelina, îi aruncă priviri grăbite în timp ce discută în șoaptă. Gândurile îi umplu mintea cum poate fi posibil ca propriul ei fiu să vrea să o ducă la un cămin de bătrâni? Unde a greșit în creșterea lui? Poate că n-a arătat destulă dragoste, dar a făcut tot ce i-a stat în putință să-i ofere copilăria pe care și-a dorit-o. Chiar și așa, Victor a avut mereu propriile viziuni.
Într-o dimineață, Victor a apărut cu o geantă plină cu lucruri diverse. Aurelia se afla în bucătărie, sorbind un ceai de tei și gustând biscuiți de casă. Intrând sigur pe el, a lăsat geanta pe podea și i-a spus cu un zâmbet forțat:
Gata, mamă, pregătește-te. Mâine mergem la centru. Vei fi mult mai bine acolo.
Ce centru, Victor? Despre ce vorbești?
La căminul de bătrâni din Chișinău. Am achitat deja taxa pe jumătate de an, în lei moldovenești, și cât de curând voi plăti restul. Ai o cameră a ta, fără colegi. Doctorii sunt minunați îți vor face masaje și tratamente, iar tensiunea o măsoară regulat. Primesc mâncare de cinci ori pe zi. Mamă, te vei simți ca-n raiul pe pământ.
Victor, dar eu nu vreau să merg la niciun cămin. Vreau să fiu acasă, printre ai mei, să-mi petrec ultimii ani în casa mea.
Nu te mai alinta, Marcelina și cu mine am gândit totul, am decis și am plătit. Fii cuminte, îmbracă-te și hai la masă.
Inima Aureliei se frânge, iar o lacrimă îi brăzdează obrazul plin de riduri. Își amintește cum, pe când Victor era doar un copil și se rănea la genunchi, venea în brațele ei, plângând și promițând Mămițo, nu te voi lăsa niciodată. Ochii lui căprui pătrundeau adânc în privirea ei, iar inima îi bătea cu speranță, convinsă că fiul va fi mereu sprijinul ei. Și chiar așa a fost, până astăzi.
Acum, băiețelul cu ochi blânzi s-a transformat în Victor cel rece, care fără ezitare o trimite într-un cămin, ca și cum ar pune la punct o afacere.
Pe drum, Aurelia retrăiește amintirile de odinioară ziua când l-a întâlnit prima dată pe Ilie, tatăl lui Victor. S-au îndrăgostit pe loc, au planificat împreună casa și viitorul copiilor. Și apoi, Ilie, prima iubire a ei, a plecat dintre ei când ea era însărcinată în șase luni.
Ilie, cui m-ai lăsat? Cine să mă sprijine? gândurile-i aleargă cu disperare spre bărbatul pierdut. Lacrimile îi curg pe obraz, iar durerea îi apasă sufletul, chiar acum, când este pe cale să fie despărțită de tot ce i-a fost drag.
