Vadim deschise fereastra și se urcă pervazul. Asfaltul negru de dedesubt îl atrăgea și-l înfricoșa.
Viața uneori e ca un drum cotit prin pădure. Niciodată nu știi unde te duce sau ce te așteaptă după următorul copac. Vadim Sîrghi n-ar fi putut ghici că va pierde, dar apoi va regăsi fericirea.
Nu se grăbea să se însoare. Voia să-și găsească sufletul pereche. Când a văzut-o pe Ana la cafenea, inima i-a tresărit – ea e. Fără să stea pe gânduri, s-a așezat lângă ea și au făcut cunoștință. Citeau aceleași cărți, se uitau la aceleași filme, le plăcea să patineze, amândoi visau la o familie puternică, unită, la copii.
Și totul a decurs cum și-au dorit, doar că nu au reușit să aibă copii. Ana umbla de la doctor la doctor, se trata, mergea și pe la locuri sfinte, nu renunța la speranța de a rămâne însărcinată. Într-o zi, s-a convins că e gravidă. Nu s-a dus în grabă la spital, a așteptat să se asigure. Abia când i-a crescut burta, s-a dus la consult.
S-a dovedit că nu era sarcina mult așteptată, ci o tumoare. De fiecare dată când o însoțea pe Ana la oncologie, Vadim vedea privirile înghețate ale pacienților, parcă ascultau ceva în ei înșiși. În scurt timp, a văzut aceeași privire și la Ana.
Vadim nu s-a depărtat de soția lui niciun pas. Mai întâi a luat concediu, apoi a lipsit pe cheltuiala lui, iar doctorul de la policlinică, înțelegându-i situația, i-a dat concediu medical. Dar șeful l-a chemat și i-a spus clar: sau se întoarce la lucru, sau pleacă. Vadim a semnat demisia.
Toată ziua avea grijă de Ana. Îi ținea mâna atunci când începea să se înece, se ruga lui Dumnezeu să nu-i despartă, să-l ia și pe el împreună cu ea.
Nimic n-a ajutat. După trei luni, Ana a murit.
După înmormântare, Vadim s-a întors în apartamentul pustiu. Halatul Anei atârna de o lună pe spătarul scaunului. Vadim spera că se va ridica și îl va lua. În culoar, îi rămăseseră cizmele și blana pe care o cumpăraseră primăvara trecută la reducere. Oriunde se uita, totul-i amintea de Ana, de dragostea și singurătatea lui, de pierderea ei prea devreme.
Vadim s-a trântit pe pernă, care încă mirosea a ea, și a izbucnit în plâns. Apoi a mers la magazin și a cumpărat două sticle de vinars. Dimineață abia s-a ridicat din pat. Durerea care-l lăsase seara trecută s-a întors și mai puternică. Vadim a vărsat vinarsul nNimic nu mai era ca înainte, dar cel puțin acum, cu Ana și copiii alături, în inimă începea să răsară o nouă speranță.
