Fericire cu Sudori
Vineri, contabila șefă a venit la serviciu îmbrăcată elegant, cu o sticlă de vin scump, un tort și un platou cu mezeluri.
— Fetelor, după program nu plecați, stăm puțin și sărbătorim ziua mea, a anunțat ea.
Toate s-au năpustit să o îmbrățișeze și să o felicite. A felicitat-o și Elena. Venise la firmă fără experiență, greșelile i se întorceau mereu ca un bumerang, dar o considera pe Doamna Maria drept mentorul ei. Aceasta a îmbrățișat-o pe Elena și i-a șoptit la ureche:
— Mai lucrez puțin și merg la pensie. Pe tine, Eleno, te vreau în locul meu. Sigur te vei descurca. Ești serioasă, ordonată…
Elena n-a apucat să mulțumească pentru încredere, căci o colegă venise deja cu urări.
Lucrul s-a terminat mai devreme, au eliberat masa biroului, au pus o față de masă și au așezat tot ce găsiseră în frigider. Înainte de petrecere, a sosit și directorul cu șefii de departament. I-a oferit un buchet de trandafiri și un cadou. Agitația a revenit. Elena a ieșit în vârful picioarelor din birou.
— Unde te duci? Abia am început, a întrebat-o în coridor colega ei, Gabriela.
— Trebuie să merg, tata e singur acasă.
— Stai măcar jumătate de oră, nu i se va întâmpla nimic, a spus Gabriela.
— Nu mă convinge. Nu-i place când întârzii, începe să se agite, i se urcă tensiunea. La vârsta lui, e periculos.
— Ce vârstă? Câți ani are?
— Șaptezeci și unu, a oftat Elena.
— Asta nu-i bătrânețe! La vârsta asta, unii bărbați se îndrăgostesc și se însură…
— Chiar trebuie să plec, scuza-mă la masă. S-a întors să plece, dar Gabriela a oprit-o.
— Te-ai închis singură în cui. Ești tânără, fără viață personală. E normal? Tata nu vrea să ai familie? Nepoți?
— Ce nepoți? Am patruzeci și doi de ani…
— Și ce? Te-ai dat bătută degeaba. În ritmul ăsta, o să-l depășești pe tata… Of, scuze, s-a oprit Gabriela, văzând privirea ei. Dar cine-ți spune adevărul, dacă nu eu? E bolnav?
— Nu, doar îmbătrânește. Se teme să moară singur.
— Nu te înțeleg, Eleno. Mama ta a dansat după el toată viața. Unde e ea acum? Acum tu…
— Ajung— Dar e viața mea, a răspuns Elena scurt, retrăgându-și mâna și plecând repede spre birou să-și ia hainele, iar Gabriela a rămas privindu-i urma cu regret și milă, înțelegând că uneori dragostea poate fi o cușcă, dar până la urmă fiecare trebuie să-și aleagă drumul spre fericire.
