Am o prietenă pe nume Larisa. Ea are deja 46 de ani. Pe soțul ei îl cheamă Bogdan și au doi copii.
Fiica mai mare pe atunci avea 24 de ani. Fata este frumoasă, deșteaptă și foarte drăguță. Mereu îi ajută pe părinți și este pasionată de desen. Fără îndoială, desenează foarte frumos.
De asemenea, au un fiu mai mic care pe atunci avea 21 de ani. Este un băiat înalt și frumos. Se îmbracă cu stil și acum își caută loc de muncă pentru că recent a terminat studiile. Este un tânăr foarte energic și vesel.
Deci…
A decis prietena mea cu soțul ei să-i cumpere fiului o mașină. Căci el este băiat și este interesat de aceste lucruri. Așa că i-au cumpărat mașina visurilor lui.
Băiatul era foarte bucuros pentru acest cadou și imediat a plecat cu mașina să o arate prietenilor. Într-adevăr, mereu a visat să aibă mașina lui.
Dar fiica nu prea era fericită. Căci ea nu a primit nimic, dar tot își dorea, de exemplu: la fel, o mașină sau măcar un telefon sau cosmetică.
Ea nu putea nicidecum să înțeleagă de unde există atâta nedreptate. Părinții păreau niște trădători, iar fratele ei o persoană care mereu primește de toate fără vreun efort.
Eu consider că a fost nedrept din partea părinților. Ei ambii sunt copiii lor, ea tot este fiica lor, da îi cumpără mașină doar fiului. Ori nu dăruiești nimănui, ori la ambii.
Părinții erau de părere că el este băiat și are nevoie de mașină mai mult decât fiica.
Fata a rămas supărată pe părinți. Dar s-a împăcat cu gândul și a obținut totul singură. Ea și-a deschis afacerea ei și acum își poate cumpăra mașină singură. Și nu doar mașină.
