Ion s-a întors acasă cu foame, iar găsind că Maria nu era în casă, s-a dus repede în bucătărie, sperând să-și pună pe stomac ceva cald. În loc de masă, a găsit o notă scrisă pe sobă:
„Dragul meu, am plecat la vecină. Ne-am pupat la telefon. Dacă mai ai nevoie, sun-o pe Tatiana.”
A privit cuigators în ceainicele goale, s-a dus la frigider și a adus tot ce a putut mânca. S-a saturat cu felii de pâine și ceai, după care s-a culcat și s-a odihnit.
Maria s-a întors la noapte, la ora nouă, și Ion s-a trezit imediat.
— Marice, haide, să pregăt mi ceva de măncat?
— Nu pot acum, dragule, am regim, a răspuns femeia aspru.
— Ei, eu s-o moar de foame, a replicat Ion cu ironie, că am stat toată ziua la volan. Nu pot eu să mănâncă normal din când în când?
— Dacă vrei, te pregătesc ceva, a spus Maria cu un oftat. Într-adevăr, am mâncat deja când eram la vecină, dar pentru tine…
— Ce ai acolo, la ea?
— I-a adus duce de la țară, a răspuns femeia. M-a invitat s-o împărtășesc.
— Gâscă la grătar cu mere, numa’? a exclamat Ioniță.
— Da.
— Și de ce ai mers acolo, că n-ar fi fost altă bătrână? a spus Ion cu răutate, ciocnind cu limba. Și ea te hranise cu mâncare caldă, iar mie-mi oferi doar aluat cu mititei.
— Ăsta e glumă, n-am fost decât din milă. E singură, n-are nici un copil. Dacă vrei, încerc s-o trag să-ți aducă ceva?
— Îți pierzi mințile, Marice? a rostit Ion surprins. Care oameni se duc la ora asta la vecini? E ciudat.
— Nu-u, e firesc. Și Tatiana e cunoscută că e gazdă bună.
— Nu, n-o fac! a strigat bărbatul. Mai bine mă preling de foame.
— Ea mă așteaptă, a oftat Maria, apucând smartphone-ul.
— Tatiana, salut! a sunat ea. Știu, știu, am uitat. Ion a sosit și e pe față de foame, dar n-o avea cum? Poftim, să-l ducem acolo? a întrebat cu voce joasă.
— Hai, că ăsta e glumă, a râs Maria. Atunci Hai, că nu are viața. Ia te duce, să mănânce.
Ion a fost nevoit să plece. A mers singur, iar Maria s-a dus în baie. După ce s-a spălat, s-a întins pe canapea, a aprins televizorul și a început să răsfoiască canale.
Când a trecut un sfert de oră, a început să stea preocupată. A ieșit în hol, a deschis ușa de un deget, dar n-a auzit nimic. Între timp, vocea reală a conștiinței o împinsese s-o caute pe vecină, dar acum și-a dat seama că asta ar părea chinuită. Totuși, n-a putut rezista. A apucat telefonul și a sunat pe Ion.
— Marice, a răspuns el, așa că te bucuri să mănâncă masa asta? Da, e mâncare de amețit.
— Cine-i acum Tatiana? a întrebat Maria, iar vocea i-a întărit.
— Cine altcineva? a râs Ion. Scuze, dar mi-a plăcut atât de mult, mai stau puțin.
— Șarpe! a urlat femeia, apoi a aruncat de la sine telefonul.
În cinci minute, Ion s-a întors singur acasă.
De atunci, Marică a renunțat să iasă seară cu domnișoara Tatiana… iar lecția? Asigură-te întotdeauna că suspiciunile tale nu încearcă s-o distrugă pe încrederea adevărată.
