Relația mea cu fosta s-a încheiat într-o sală de judecată cu pereți care se mișcau lent, ca niște maluri de Prut la apus. Cine-i vinovat? Nu-i rost să spun, că-n iubire vina cade mereu pe amândoi, ca două umbre care se pierd în iarbă.
Fapt e că a doua mea nevastă, Mariana, și-a găsit un amant. Un negustor cu port popular, venit parcă din altă lume, deschizând o cafenea micuță pe strada Pieții din Chișinău, unde cafeaua avea gust de nucă și norii erau mereu prea aproape. La început, încerca să ascundă ce avea cu el, ca un sac de pește la pescuit, dar a venit un ceas când nici măcar nu s-au mai ascuns.
A intrat într-o seară în casă ușa cădea parcă peste ea și mi-a spus, cu voce care se rupea ca bobul de strugure, că vrea divorț. Voia jumătate din casa noastră, că are de gând să mă tragă la judecată. Credea că o să-mi pierd cumpătul, că o să tremur ca frunza, dar apartamentul acela fusese cumpărat doar din lei moldovenești adunați cu muncă cinstită. Fosta nu avea nicio legătură cu casa, doar că a locuit acolo două ierni și două veri. Acum îndrăznea să ceară partea ei, ca și cum ar fi crescut sub acoperișul meu.
Am primit totul cu răbdare, ca o ploaie de vară pe un drum prăfuit. Nici nu m-am rugat de ea să nu meargă la tribunal. Am așteptat ca în vis să-și piardă procesul și să plătească taxa judiciară. Mai avusesem experiențe amare cu prima nevastă, Valentina. Procesul acela a durat peste trei ani, ca un lung vis din care nu mă puteam trezi. Niciodată nu ajungeam la înțelegere, iar fiecare vizită în sala de judecată semăna cu un vârtej de scandal.
Dar Valentina, cu harnicie visată, a reușit să mă dea în judecată pentru jumătate din tot ce aveam. A găsit un avocat isteț, la fel ca un lup în stână. M-a lăsat fără casa moștenită de la tatăl meu, o casă cu pereți care au murmurul stelelor de pe Nistru.
Cu a doua nevastă, însă, am fost mai cu minte. Aveam deja apartamentul, renovat cu mâinile mele, dar era înscris pe numele fratelui meu, Ion, singurul om căruia îi dau și sufletul cu încredere deplină. Și la divorț, parcă într-un vis fără gravitate, am descoperit că din punct de vedere legal nu aveam nimic. După primul mariaj eșuat, niciuna nu mai putea să mă păcălească, iar tot ce aveam era doar liniștea din adâncul unui vis moldovenesc.
Press «Like» and get the best posts on Facebook ↓
