Fratele meu, Mihai, s-a căsătorit acum șase ani. De atunci, nici eu, nici părinții noștri nu am mai pus piciorul în casa lor. Toate sărbătorile, zilele de naștere și adunările familiale se întâmplă inevitabil la părinții noștri, în casa lor mare de la marginea Chișinăului. Mama gătește munti de mâncare, pune masa și mai umple și câteva recipiente cu chiftele și salate de casă pentru Mihai și soția lui, Ana, să ia cu ei.
Când Mihai era proaspăt căsătorit, Ana a avut ziua după câteva luni. Mama, plină de entuziasm, a hotărât să organizeze o surpriză: am cumpărat un tort, am ales un cadou frumos și am vrut să trecem pe la ei. Mama a sunat-o pe Ana să-i spună, dar ea a răspuns rece că nu plănuiește să sărbătorească. Mama, nerăbdătoare să renunțe, a insistat:
Vinem doar puțin, bem o ceașcă de ceai și mâncăm o felie de tort! Nu trebuie să pregătești nimic, Anuțo!
Până la urmă, am mers oricum. Dar în loc de o primire călduroasă, am avut parte de un șoc: Ana a ieșit în stradă în întâmpinarea noastră, a mormăit ceva despre un apartament neîngrijit și a refuzat să ne lase să trecem pragul. Uimiți, i-am dat tortul și cadoul chiar în scara blocului și am plecat acasă. De atunci, mama organizează toate petrecerile la ea, iar noi încercăm să uităm acest incident jenant.
Ana le-a spus părinților mei cu totă sinceritatea:
Aveți o casă mare, e destul loc pentru oaspeți! Noi stăm într-un apartament cu o singură cameră, cum să primim pe toată lumea?
Am trebuit să mă abțin să nu izbucnesc în vorbe aspre. Nu se poate primi măcar socrii și sora soțului într-un spațiu mic? Nu e vorba de o mulțime, ci doar de trei oameni! Dar am tăcut, ca să păstrăm liniștea.
Acum Ana e în luna a cincea de sarcină. Va fi primul nepot pentru părinții mei, și mama, bineînțeles, e cufundată în bucurie. Îl sună mereu pe Mihai, întreabă cum se simte Ana, dacă are nevoie de ajutor. Dar recent am aflat că Ana și-a dat demisia de la serviciu chiar de la începutul sarcinii. Mama a intrat în panică:
Oare îi e rău? Are nevoie de ajutorul meu?
Mihai a încercat s-o liniștească: Ana se simte bine, vrea doar să se odihnească. Am rămas nedumeriți. Mihai și Ana trăiau mereu pe picior mare: restaurante, vacanțe, haine scumpe. Nu au credit la bancă apartamentul l-au moștenit de la bunica Anei așa că își cheltuiau toți banii pe lux. Dar de când Ana nu mai lucrează, veniturile lor s-au micșorat, iar stilul lor obișnuit de viață e în pericol. Mihai a încercat să-i explice că trebuie să facă economii, dar ea pare să nu fie pregătită să renunțe la comodități.
Ana i-a mărturisit lui Mihai că și-a dat demisia din teamă să nu prindă ceva de la serviciu. Precauția ei e de înțeles, dar bugetul lor e acum suprasolicitat, în timp ce ea insistă să mențină același trai. Și atunci, în mijlocul tuturor acestor schimbări, Mihai ne-a invitat brusc la el acasă la ziua lui! Noi și părinții noștri am rămas șocați. Tata chiar a glumit:
Oare vom afla în sfârșit dacă nora mea știe să gătească?
Mama s-a bucurat și și-a imaginat o seară liniștită. Am sunat-o pe Ana să stabilim detaliile, dar în loc de o conversație normală, am avut parte de o isterie. Ana a plâns în telefon și mi-a spus că nu vrea să ne vadă la ei:
Trebuie să fac curat în casă, să gătesc! Sunt însărcinată, e prea obositor pentru mine!
Am încercat s-o calmez:
Anuț, nu trebuie să fie ceva complicat. Fă niște cartofi, o salată, pune un pui la cuptor și gata. Aducem noi tortul. E doar o cină în cinci. Care e problema?
Am oferit chiar să comandăm mâncare, ca să nu mai stea la aragaz. Dar Ana a continuat să se plângă că tot trebuie să spele podeaua și să aranjeze. Mi-am pierdut răbdarea:
Anuț, e un apartament cu o cameră! Chiar e așa de greu să faci curat? Spălați podeaua doar când vin oaspeții?
În cele din urmă, am pus un ultimatum:
Dacă nu vrei cu adevărat să ne vezi, nu venim. Îi urăm lui Mihai la telefon, și gata.
I-am povestit mamei, și ea a fost de acord. Când i-am explicat situația lui Mihai, el a izbucnit:
Ana nu lucrează, stă toată ziua acasă! Nu poate măcar să facă o cină și să pună casa în ordine? Veniți oricum! Nu avem bani de comandă sau de femeie de serviciu, așa că să se ocupe ea!
Vorbele lui au rămas în aer ca un nor de furtună. Până la urmă, toți ne-am certat. Cheful de a merge la ziua lui Mihai ne-a trecut cu totul. Să stăm cu fața posomorâtă a Anei, să o auzim oftând și rotindu-și ochii nu e tocmai plăcut. Nu vrem să ne simțim ca niște oaspeți nedoriți în casa propriului frate și fiu.
Dar, în același timp, ne sfâșie inima să-l rănim pe Mihai. El așteaptă cu atâta nerăbdare această zi, vrea să-și adune familia la el! Cum să nu mergem pur și simplu? E ziua lui, și nu e vinovat pentru firea soției lui. Suntem la răscruce: să înghițim supărarea și să mergem cu riscul să stricăm seara sau să refuzăm și să-i frângem inima. Situația pare fără ieșire, iar fiecare pas ne trage mai adânc în acest conflict familial. Ce faci când dragostea pentru frate se lovește de aversiunea față de soția lui? Nu știm răspunsul, dar timpul nu așteaptă, și o decizie trebuie luată.
