Fratele meu, Andrei, m-a sunat aseară și mi-a cerut să îi cedez partea mea la casa de la moșia bunicilor. A susținut că, în ultimii trei ani, a îngrijit singur pe tatăl nostru, Ion.
Când am început studiile la Universitatea Alexandru Ioan Cuza din Iași, am părăsit casa părintească. După absolvire am rămas în oraș, am găsit un post stabil la un producător de textile și m-am căsătorit cu Ilinca. În scurt timp am devenit părinții unui băiețel, Radu.
Andrei s-a și el căsătorit, însă a rămas în continuare sub acoperișul părinților. Nu pot spune nimic rău despre el e un om de cuviință, iar soția lui, Anca, e o fire minunată. Au locuit ani de zile în aceeași casă cu noi, până când au avut și ei doi copii. Deși ne-am construit viețile pe cont propriu și ne plimbam des la moșie să le aducem bunurilor copiilor, socrul meu, Nicolae, ne-a oferit totuși o mașină Dacia pentru a ne ușura deplasările.
În fiecare vară plecam la mare, pe litoralul Mării Negre, și ne întorceam să ajutăm tatăl și mama cu treburile din gospodărie și grădină. Ruxandra, vecina, era mereu lângă mama, încercând să-i dea o mână de ajutor. Trei ani în urmă, mama, Maria, a murit și nu am mai reușit să-i fiu alături. Pe lângă durerea pierderii, criza economică mondială m-a forțat să iau joburi suplimentare pentru a nu pierde apartamentul din centrul Iașilor.
Nu mai aveam timp să mergem la oraș. Acum, cu o lună în urmă, tatăl nostru a plecat dintre noi. Am organizat funerariile împreună și am împărțit cheltuielile în mod egal cu Andrei.
Ieri, Andrei a reapărut la telefon, cerând să-i transmit dreptul meu asupra moșiei. Argumentul său unic a fost că a vegheat pe tată în trei ani. M-a luat prin surprindere tatăl avea o pensie lunară, cu care se întreținea și ne sprijinea pe nepoți. Ce nevoie avea un om atât de în vârstă de bani, mai ales pe un teren agricol?
El a plecat, convins că are dreptate, iar eu rămân fără să înțeleg cu adevărat ce înseamnă îngrijirea pentru el. Părinții nu au spus niciodată că moșia ar trebui să rămână doar a lui. Nu vreau să zdruncin legăturile familiale, dar nu înțeleg de ce ar trebui să renunț la ceva ce mi se cuvine. Am un credit la Banca Transilvania care trebuie rambursat și copilul ar putea avea nevoie de sprijinul bunicilor.
Acum nu știu ce să fac; i-am răspuns lui Andrei că trebuie să discut cu Ilinca înainte de a lua o decizie. Cum să gestionăm această situație fără să distrugem armonia din familie?
