Gălina și noua ei fericire: dragoste după o alegere complicată
Gălina fusese o amantă. Căsătoria nu-i făcuse parte. A rămas singură până la treizeci de ani, apoi a hotărât că e timpul să-și caute un bărbat. Nu ştia la început că Paul e căsătorit, dar la scurt timp tânărul nu a mai putut să ascundă adevărul, de îndată ce a realizat că Gălina sa atașat de el și la iubit.
Totuşi, Gălina nu ia adus nicio reproșare lui Paul. Mai degrabă se învinovăţia pe sine pentru legătura lor și pentru slăbiciunea pe care o simțea. Se vedea ca pe o femeie care a ratat momentul de a-și găsi un soţ, iar timpul nu aşteaptă pe nimeni.
Să fim serioși Gălina nu era rea de cap; nu era o Cleopatra, dar avea un chip drăguţ, puţin rotunjit, lucru care îi dădea un aer de maturitate. Relaţia cu Paul nu ducea nicăieri. Gălina nu voia să rămână doar amanta, dar nu putea să-l lase pe Paul; teama de singurătate era prea mare.
Într-o zi, la poarta ei a apărut vărul ei, Sergiu, care trecea prin orașul Bălţi în scop de serviciu. S-au întâlnit la câteva ore de vorbă, ca în vremurile de când erau copii, şi au mâncat împreună la bucătărie, discutând despre viaţă, despre trecute şi despre viitor. Gălina ia povestit sărăcăcios despre viaţa ei amoroasă, a lăsat lacrimile să curgă uşor.
Pe neaşteptate, a bătut vecina la uşă, cerând să vadă cumpărăturile ei. Gălina a ieșit din casă pentru douăzeci de minute. În timp ce Sergiu deschidea ușa, crezând că Gălina se întorsese, a descoperit un bărbat impozant în trening şi tricou, care mesteca un sandviş cu salam. Era Paul.
Sergiu a înțeles imediat că era vorba de amantul Gălinei. Paul sa încurcat la vederea bărbatului masiv și a întrebat:
Gălina e acasă?
Sergiu a răspuns fără să stea pe gânduri:
Gălina e în baie.
Paul a încercat să se destindă:
Scuzaţi-mă, cine sunteţi pentru ea?
Sergiu, cu un zâmbet șiret, ia răspuns:
Eu sunt soţul ei, civil. Ce cauţi pe aici? A apucat brusc pe Paul de piept și ia zis:
Nu e acelaţi căsătorit de care mia vorbit Gălina? Dacă te mai văd pe here, te dau de căţăruș!
Paul sa eliberat repede și a fugit în jos pe scări. Gălina sa întors și Sergiu ia povestit ce sa întâmplat.
Ce ai făcut? Cine ţia cerut să vină? a chicăit Gălina, cu ochii înlăcrimaţi. Nu se va mai întoarce.
Sergiu sa așezat lângă ea:
Asta nu se mai întoarce, şi bine că nu. Hai să nu mai plângi. Am un bărbat de calitate în minte: un văduv din satul nostru. Femeile îi stau departe de la soţia decedată, iar el încă nu sa așezat pe nimeni. Dacă îmi mai revii din călătorie, ne ducem împreună la sat și te prezint. Ce zici?
Gălina a ridicat din sprâncene:
Nu, Sergiu, nu pot. Nu ştiu cine e şi nu vreau să ajung la sărăcie. De ce aş veni în sat cu tine? E rușine să adormi cu alt bărbat, nu cu un necunoscut!
Nu e rușine să cunoşti pe cineva liber, a spus Sergiu, şi să nu uităm, e ziua de naştere a lui Livia, soţia mea.
După câteva zile, Gălina și Sergiu erau în sat. Livia, soţia lui Sergiu, pregătise o masă în curtea lângă baie. Au venit vecinii, prietenii și prietenul lui Sergiu văduful Alexei. Vecinii o cunoșteau pe Gălina de mult, dar spre Alexei era prima dată.
După o discuție de suflet, Gălina sa întors în oraș. Sa gândit că Alexei era un tip foarte liniștit și rezervat. Probabil îşi pune totul pe gânduri pentru soţia pierdută. Ce sărăcaţ pe el, și-a șoptit ea.
A doua săptămână, în weekend, a bătut la ușa Gălinei cineva neaşteptat. A deschis și a rămas surprinsă: la poartă stătea Alexei cu un sac în mână.
Scuzaţi-mă, Gălina, am venit pe drum. Mă uitam la piaţa și la magazine, şi mam gândit să vă fac o vizită, că acum suntem cunoscuţi a spus Alexei, stângaci, cu fraza de rezervă pregătită.
Gălina la invitat să intre. Curiozitatea nu o lăsa să rămână nemișcată, așa că ia oferit ceai și a început să bănuiască că vizita nu era întâmplătoare.
Aţi luat tot ceva? a întrebat Gălina.
Da, am încărcat mașina. Aici e și un mic buchet de lalele pentru tine a scos Alexei din sac și il a întins.
Gălina a luat buchetul și ochii iau strălucit. S-au așezat la masă, au vorbit despre vreme și despre preţurile de la piață. După ce ceaiul sa terminat, Alexei sa pregătit să plece. În hol șia pus sacul, a tras sacoul din dulap și, pe lângă ușă, sa întors spre Gălina și a spus:
Dacă plec acum fără să-ţi spun ceva, nu mă voi ierta pe mine. Gălina, toată săptămâna nu am gândit decât la tine. Să ştiţi, am luat adresa de la Sergiu
Gălina sa înroșit și a coborât privirea.
Dar noi abia ne cunoaştem a răspuns ea.
Nu contează, contează să nu fiu urât la tine. Pot săţi spun pe tu? a continuat el. Nu sunt un cadou, dar am o fetiță de opt ani, care acum stă la bunică.
Alexei tremura uşor din cauza emoţiilor. Gălina a zâmbit:
O fetiță e un rai. Întotdeauna miam dorit să am o copilă.
Încurajat de cuvintele ei, Alexei ia luat mâna, a tras-o spre el și a sărutat-o. După sărut, a privit-o în ochi și a văzut lacrimi strălucitoare.
Eşti pe placul meu? a întrebat el. Se pare că
Nu, dimpotrivă. Nici nu mă aşteptam să simt așa este dulce și liniştitor. Nu fur nimic din altă parte a murmurat Gălina.
De atunci sau întâlnit în fiecare weekend. Două luni mai târziu sau căsătorit în sat și sau mutat acolo. Gălina a început să lucreze la grădinița locală. Un an mai târziu au avut o fetiță. Au crescut două fete, amândouă dragi și iubitӑ, iar dragostea lor sa maturizat ca un vin bun.
Sergiu, la mesele din sat, îi arunca o privire spre Gălina:
Ce faci, Galuțo? Ce soţ ţiam adus? Tot mai frumoasă! Nu-ţi recomand să te păcăteşti, ascultămă bine, frate!
