Sunt gata să iert și să-l primesc înapoi dar nu va aștepta
Crezi că voi fugi după tine? Am un sac de bani de-un singur leu pentru oameni ca tine.
Atunci cumpără-ți și tu o grămadă de bani și lasă-mă în pace.
Cui îmi mai trebuie?
Se spune că ce e limpede în mintea unui treaz, rămâne și în faptele lui Dar Daciana, crescută toată viața în cartierul cu clădiri de beton și cu căsuța de lângă fântâna de vin, ar fi transformat această zicală în altă formă. Arăta ca ce e limpede în mintea unui treaz, rămâne deghizat în sticlă în faptele unui beat. Oamenii, odată cu băutura, nu doar rostesc ce gândesc, ci se poartă uneori ca niște alte ființe.
Întrucât alcoolul destramă toate granițele interioare, se poate concluziona: după câteva pahare nu te pierzi, ci devii, în felul său, mai mult tu însuți.
Luaţi-l pe tatăl Dacianei, Ion. Niciodată nu ascundea nimic familiei, nu se irita, nu striga. Băutura îl luase în brațe cu o liniște de fier și chiar în stare de beție reușea să mențină ordinea în jur.
Când tatăl a încălțat din nou pantofii de drumeție spre cabana de lângă lac, Daciana și mama ei, Maria, aflau că plecarea lui se urmărea printr-un rucsac plin cu sticle de vin și o rutină în care se trezea înghițea adormea săptămâna întreagă. Reveni apoi acasă ca și cum nimic nu s-ar fi întâmplat, iar viața familiei continua să curgă liniștită.
Vecina, Elena, avea un soț care, de parcă ar fi fost învăluit în fum de țigară, rătăcea prin bloc cu o furie tăcută. De câte ori femeia cu cei doi copii se adăpostea la Daciana, se plângea că, spre deosebire de ea, soțul ei era tăcut și calm.
Daciana știa că, înainte de tatăl ei, mama a avut un amant, dar la lăsat din pricina comportamentului său în stare de sticlă. Îi spunea mereu: Dacă bărbatul se îmbată, nu e o crimă; în zilele noastre toți ne scufundăm în ceva în băutură, în jocuri, în alte dependențe. Era timpul să înveți să nu îți mai dai seama de promisiuni false și să nu oferi a doua șansă celor ce-și pierd judecata în ceasul de băutură.
Daciana nu dădea nicio șansă. În jurul ei s-a format un fel de aură de femeie ce nu tolerează alcoolul în principiu. Faptul că ea însăși, la scurt timp, își permitea să savureze un pahar de vin la o ocazie bună nu era luat în seamă de bârfitori, era chiar ignorat.
Nu poți bea lângă mine și gata, se auzeau șoptind în jur. Poate de aceea al treilea iubit al Dacianei, pe care la lăsat pe motive legate de comportamentul lui în beție, a zis că nu bea deloc. Pentru Daciana asta a fost o binecuvântare: a privit la niveli de beție din copilăria ei ca pe o proiecție pentru anii următori.
Dar, cum nu poate un bărbat să aibă alte salturi în minte, sa aflat că în procesul de conviețuire se pot descoperi multe, iar dacă ceva nu îți place, poţi pleca fără să îți faci promisiuni de nuntă.
Daciana a evaluat și a aflat de la Mihai un coleg de facultate că ar fi mai bine să fi băut. Totul a început la o petrecere pentru sesiunea reușită. Daciana termina ultimul semestru, Mihăiță absolvisa cu un an înainte și avea o mulțime de prieteni în rândul colegilor Dacianei.
Unde sunt studenți, acolo e și băutură: gustări puține, alcoolul lovește repede și aprinde idei cum ar fi să jucăm v-ați ascuns?. Un coleg ia cerut să cânte în karaoke, argumentând că, deși refuza mereu, acum nu avea scăpare.
Dragi mei, am grijă de voi, nu vreau să mise transforme urechile în…, a ripostat Daciana în gând. Dar disputa a fost impusă și a trebuit să ia microfonul. A cântat un vers, iar colegul nu ia mai luat microfonul.
Ce sa întâmplat, fraților, aţi cerut totul, aţi băut, eu nu am fost la fel implicată, a zis cu un ton ironic.
Întrun colț, Katia a fugit spre camera ei cu notițele de curs. Un alt coleg a fluturât ca un prepeliță, altul a dansat cu genunchii ridicați și, întrun moment, totul sa schimbat. Niciunul nu a mai reținut exact ce sa întâmplat.
Întro întorsătură de scenariu, Mihăiță, care nu băuse niciun pahar, a fost obligat de Marina prietena lui să-l sărute pe Masha. Mihăiță, încă limpede ca un pahar de apă, sa apropiat și a sărutat-o pe buze, iar sărutul a durat până când Masha a început să răspundă. Daciana, căutând să înțeleagă, a privit prin ochii colegilor, și în interiorul ei a simțit un arc ce se rupe.
Întrun fel, peste cuplul sărutat a picurat o sticlă de suc lipicios, dulce și fără bule. Daciana a țipat un cuvânt obscen, a sărit din camera altuia ca o săgeată și a ieșit pe stradă, simțind aerul rece și amar. Aproape că a început să plângă ca un copil rănit.
Daciana! Daciana, așteaptă!, a strigat Mihăiță în momentul în care un taxi a încetinit lângă ea. A sărit pe scaunul din spate și a declarat adresa părinților, bucurânduse că șia luat geanta. În ea erau hărțile și telefonul nu ar fi trebuit să se întoarcă la acele amintiri.
Mama, Vasilica, a recunoscut în chipul Dacianei că ceva neobișnuit se petrece. Fără întrebări, ia turnat ceai fierbinte și a stat lângă ea în timp ce Daciana sorbea și își freca nasul. Totul se va rearanja, se va măcina, iar făina va fi gata, repeta înșirând cuvinte de consolare. «Măcar să avem făină în viață», gândea ea.
Mă întorc acasă. Îmi iau lucrurile din apartamentul lui mâine și mă mut. Poate?
De ce ceri permisiune? Casa ta e aici, nu țisa cerut să pleci, îți amintești? Poți reveni oricând, camera e liberă, mobila e la locul ei, nu trebuie să curăță nimeni în plus.
Poate că mama ar fi putut să-i dea cu piciorul în spate și să-i spună: Pleacă la viața adultă, trăiește singură și nu te mai întoarce. Dar cu sprijinul tăcut al părinților, Daciana se simțea pe un cal de foc și nu voia să accepte așa ceva.
Unde ai hoinărit toată noaptea?, a întrebat Mihai de îndată ce Daciana a deschis ușa cu cheia ei.
Acuma nu-ți este treaba de câinele tău, a răspuns ea, și a pășit în dormitor, despachetânduși lucrurile din dulap în sacul mare la carouri. Două saci ar fi de ajuns, apoi să cheme un taxi și să uite de relația ca de un coșmar.
Hei, vrei să te rupe de la mine? Nici nu poți avea o ultimă discuție?
Despre ce să vorbim? Mi săruţi pe colega de grup, iar tu ești un trădător.
Ai gânduri străine, nu e trădare, e doar un sărut, așa misa cerut sarcina. Dacă misar cere să stau pe genunchii cuiva sau să dansez dezbrăcat, ar fi ok?
Nu compara. Nici nu țisau dat sarcini așa. Ce mia rămas eu, lam făcut.
Nu reacționa atât de exagerat. Ai inventat o poveste și acum vrei să distrugi totul.
Dă-i drumul, crezi că o să alerg după tine? Am un sac de bani deun leu pentru oameni ca tine.
Iați și tu sacul de bani și lasă-mă în pace.
Cui îmi mai trebuie?
Se dovedi că, de fapt, avea nevoie. Daciana găsise un nou partener la șase luni distanță, pe Vasile, care era cu adevărat decent. Norocul ia surâs a patra oară.
Mihăiță, în continuare, o întâlnea pe stradă și încerca să o convingă că tot ce sa întâmplat a fost o iluzie a ei, că relația sa sfărâmat din vina ei și că suferă din această cauză, dar el, cu o inimă blândă, era mereu gata să o ierte și să o primească înapoi.
Cine suferă cu adevărat, Mihăiță? Nu avea de ce să sărute pe alții; nu e scuză, Daciana a făcut tot ce trebuia, să plece de lângă oameni care nu pot sta în picioare fără un sac de bani.
