Geanta care a schimbat totul: o întâlnire neașteptată după divorț și gol
Mihaela se întorcea acasă de la o petrecere cu prietenele. Stătuseră puțin la cafea, schimbând povești despre viață. Toate erau măritate, în afară de ea, așa că se despărțiseră devreme. Nimeni nu se amesteca în viața personală a Mihaelei — trecuse recent printr-un divorț dur. Noroc că nu apucaseră să aibă copii…
Mergea pe o alee liniștită, aproape pustie, prin parc. Nu se întunecase cu totul, iar felinarele de pe potecă străluceau puternic. Deodată, auzi pași în spate. Mihaela iuți pasul — voia să iasă cât mai repede pe o stradă mai aglomerată. Dar nu apucă.
Cineva îi smulse brusc geanta de pe umăr. Aceasta alunecă și dispăru în întuneric. Mihaela se opri… și, în mod neașteptat, izbucni în râs.
— Doamnă, sunteți bine? — întrebă un bărbat care apăru din sens opus, mirat. — Aveți nevoie de ajutor? Poate să sun la salvare?
Era clar că nu înțelegea de ce râdea după ce fusese jefuită.
— Totul e în regulă — răspunse Mihaela. — Tocmai mi-a fost furată geanta.
— Cum adică furată? Trebuie să sunăm! Poliția, paznicii — orice!
— Nu merită. Lăsați oamenii să-și vadă de treabă. Nu era mare lucru în ea — o oglindă și un ruj. Telefonul îl am în buzunar. Vă imaginați dezamăgirea hoțului?
Acum și el începu să râdă.
— Poate geanta era scumpă?
— Deloc. Ieftină. Am cumpărat-o pentru fiica-mea de vară de ziua ei, dar astăzi m-am gândit să o „încerc” eu. Se pare că trebuie să-i găsesc alt cadou…
— Să vă conduc până la ieșire? Aș prefera să ocolesc — cine știe, poate același hoț vrea să mă viziteze și pe mine.
— Hai împreună. Sunt doar câțiva metri.
— Gata, pe data viitoare.
— Oare ne vom mai întâlni?
— Sper. Eu sunt Radu.
— Mihaela. Mulțumesc că m-ai însoțit.
Amândoi râseră din nou — apoi plecară în direcții opuse.
— Radu, unde-ai tot umblat? Începeam să mă îngrijorez — îi spuse mama lui când ajunse acasă.
— Mamă, o să vin mai târziu de acum înainte. Cam la fel ca azi.
— S-a întâmplat ceva?
— Nu, totul e bine. Doar m-am întârziat puțin. Ți-am adus ce mi-ai cerut.
— Mulțumesc. Nu trebuia să vii în fiecare zi, Alina probabil nu e mulțumită…
— Nu-ți face griji. Acum nu poți să ieși, așa că te ajut eu. Când ai programare la spital? Trebuie să-mi iau liber.
— Abia aștept să scap de ghips…
— Până atunci, nu te obosi. Eu mă ocup. E vremea cinei.
— Gătesc eu…
— Stai liniștită, mamă. Eu fac tot.
Au cinat, apoi Radu a plecat. Pe tot drumul s-a gândit la Mihaela. La întâlnirea aceea neașteptată. La râsul din parc.
Cu Alina, nimeni nu-l mai aștepta. Cu o lună în urmă, mama lui căzuse și-și rupsese piciorul — exact în ziua în care el și soția lui trebuiau să meargă la nunta verișoarei ei, într-un alt oraș. Dar planurile s-au năruit — mama avea nevoie de ajutor urgent. Spital, ghips, îngrijiri. Alina suna, țipa, amenința cu divorțul. Radu răspundea, o liniștea. Apoi a închis telefonul. S-a întors acasă în zori. Alina i-a făcut scandal:
— Mama ta a ales ziua asta intenționat! A fost mereu împotriva mea!
— Nu e adevărat!
— Te porți cu ea ca și cum ar fi un vas de cristal!
— E mama mea. Are peste șaizeci de ani. E singură.
— Părinții mei sunt tineri la cincizeci! A ta e bătrână! Eu vreau să trăiesc pentru mine! Tu nu mă lași!
— Puteai să mergi singură. Petrecerea n-ar fi fost anulată fără tine.
— Puteau s-o ducă doctorii! N-aveai tu nevoie să alergi!
Vorba cu vorba — și a ajuns la divorț. Radu n-a abandonat-o pe mamă. Alina și-a strâns lucrurile… mai bine zis, el i le-a strâns. Nu se gândise că rămânea fără casă.
Mihaela s-a întors în apartamentul ei mic, cu o cameră. Părinții i-l cumpăraseră când intrase la facultate. Un an locuise acolo cu soțul ei. Șase luni ca într-un basm. Apoi începuseră problemele.
Nu și-a dat seama imediat că era dependent de jocuri. Salariul dispărea, starea lui se schimba brusc. Totul a ieșit la iveală când socrul a venit să-l înscrie pe fiul său în acte. “E timpul să-ți asumi responsabilități”, spusese.
— Ne-a vândut tot — mărturisise socrul. — Acum tu ești răspunzătoare pentru el.
Mihaela refuzase. Divorțul trecuse prin instanță, cu scandaluri. Abia după ce schimbase încuietorile și-i dăduse afară cu totul se liniștise.
Radu nu putea uita întâlnirea aceea. A început să meargă în același parc la ore diferite — sperând s-o mai vadă din nou.
Și într-o zi:
— Doamnă, n-ați pierdut o geantă în parc?
— Eu! Ați găsit-o?
— Am găsit. Dar nu geanta…
De aici a început totul. Mihaela lucra nu departe de blocul mamei lui Radu. Locuiau în aceeași clădire, dar în scări diferite. Coincidență?
I-a povestit mamei despre divorț. Mai târziu, a-o prezentat pe Mihaela. Toți trei râdeau amintindu-și de acea întâlnire.
A fost o nuntă modestă. Au născut două fetițe. Mihaela s-a împrietenit cu soacră-sa. Aceasta a mărturisit: visase toată viața la o fiică. Acum avea o noră dragă și două nepoate mult așteptate. Și foarte fericite.
