Oana, ești gata? Vine Ioana cu Teodor, zise Andrei nerăbdător, aruncând o privire în dormitor.
– O clipă, răspunse Oana, fără să se întoarcă de la oglinda din dulap.
Își trecu rujul pe buze, dădu din cap, perturbându-și puțin părul perfect aranjat, ajustă gulerul rochiei și abia atunci se întoarse spre soțul ei.
– Gata, zâmbi ea.
– Uau! Cât ești de frumoasă. Andrei se apropie și o trase spre el.
– Ușor, rujul! Oana se dădu puțin înapoi, privindu-l cu blândețe și o urmă de viclenie.
– Oană… începu Andrei cu voce schimbată, dar soneria de la ușă îi tăie vorba. Ei bine…, oftă el dezamăgit, desfăcu brațele și se duse să deschidă.
Oana mai aruncă o privire în oglindă, își netezi rochia și-l urmă pe Andrei.
În hol, Teodor glumea zgomotos, ținând un buchet mare de trandafiri. Lângă el stătea soția lui, Ioana, cu un pachet cadou în mână.
– Unde e zâna zilei? De ce nu ne primește? strigă Teodor, foindu-se cu ambalajul buchetului. O zări pe Oana și făcu un pas spre ea. Iată-te! Oană, ești ca întotdeauna, minunată. Andrei, fii atent, ți-o fur! Oană, dă-mi să te pup! Teodor o sărută zgomotos pe obraz, apoi îi întinse buchetul. Îți doresc…
– Haideți, dați-vă jos hainele, lasă toasturile pentru masă, interveni Andrei.
– Andrei, adu pantofii, eu pun florile, zise Oana și se îndreptă spre bucătărie.
Apartamentul se umplu de gălăgie și agitație. Teodor se freca pe mâini în fața mesei împodobite.
– Oană, ești vrăjitoare! Ce masă ai pus! O să mă înec cu saliva, gemu el exagerat.
– Mai așteaptă puțin, râse Oana, aducând un vas cu trandafiri. Îl puse pe măsuța de lângă fereastră.
– Glumețul, murmură Ioana, ridicând ochii ei orientali spre tavan.
Oana se apropie și-i puse o mână pe umăr, ca pentru a o liniști. În acel moment, soneria sună din nou, iar ea se duse să primească noii oaspeți.
– Ea e Loredana, iar asta e sora mea, Oana, le prezentă Marian pe fete, întinzându-i Oanei un buchet.
– Încântată, zise Oana zâmbind. Loredana abia dădu din cap. Scuze, n-am mai pantofi de schimb.
– Nu-i nimic, îi dau pe ai mei Loridei, răspunse Marian.
Oana îl privi pe fratele ei surprinsă, privirea ei spunând: „Ce aveți în comun?”
– Cheamă-i la masă, soro, zise Marian, ignorând privirea ei.
Intrară în cameră.
– Pe fratele meu îl știți cu toții, iar ea e Loredana, noua lui prietenă, anunță Oana. Acum continuă tu, șopti ea fratelui ei și plecă cu buchetul în bucătărie.
Nu mai aveau alt vas, așa că puse florile într-un borcan de litru și le lăsă pe masa din bucătărie.
Când se întoarse, oaspeții erau deja așezați. Andrei îi arătă un scaun la capul mesei. Oana se așeză și observă surprinsă că Teodor și Ioana stăteau separat, pe părți opuse.
Andrei tocmai turna coniac bărbaților și vin femeilor. Loredana stătea dreaptă, rigidă, indiferentă la tot ce se întâmpla. Marian îi puse salată în farfurie, dar ea nici nu păru să observe.
„Ce friguratică! Până acum Marian a avut fete pline de viață, dar asta parcă a înghițit un stâlp…” Gândurile Oanei fMai târziu, cu toții înțeleseră că uneori cel mai greu lucru nu este să iubești, ci să îți păstrezi înțelepciunea când inima cere altceva.
