**Jurnalul meu**
Hai, du-te în bucătărie! a strigat el către soție. Dar nu știa ce urma să se întâmple.
Ana, ai văzut cravata mea albastră? s-a auzit din dormitor, unde Radu se pregătea de muncă.
Ana stătea la aragaz, amestecând terciul de ovăz. Șapte ani de căsnicie și fiecare dimineață era la fel. El alerga la birou după bani și succes, ea rămânea între oale, mașina de spălat și plita.
Uită-te pe raftul din dulap! a răspuns ea.
Nu e nimic! Ana, ești sigură?
Femeia a oftat, și-a șters mâinile și s-a îndreptat spre dormitor. În buzunarul sacoului lui de ieri a simțit ceva rece. O cheie. Simplă, dar nu se asemăna cu ale lor.
Radu, de unde e asta? i-a întins cheia.
Pe fața lui a apărut o clipă surpriza, dar și-a revenit repede și a izbucnit:
Hai, du-te în bucătărie! Nu te băga în buzunarele mele! E de la arhivă, de la serviciu.
Nu bănuia ce urma să se întâmple.
La micul dejun, Radu tasta frenetic în telefon, zâmbea și chiar a râs încet de câteva ori.
Cine îți scrie? l-a întrebat Ana cu precauție.
Colegii. Discutăm despre un proiect.
Dar Ana văzuse pe ecran nu erau fișiere, ci inimi și emoticoane.
Astăzi întârzii puțin. Prezentare, apoi cină cu partenerii. Nu mă aștepta.
Cină sâmbătă?
Afacerile nu au weekend, dragă.
A sărutat-o pe obraz și a plecat, lăsând în urmă un parfum scump.
Ana a strâns masa, a luat o ceașcă de cafea răcită. Acum șapte ani, absolvise facultatea de economie cu distincție, lucra la bancă, își făcea carieră. Dar după nuntă
De ce ai nevoie de job? o convingea Radu. Eu am grija de tot. Fii acasă. Vine și copilul
Dar ani au trecut, și copil nu a venit. În schimb, Ana cunoștea toate casieriile din supermarketuri și știa fiecare serial pe de rost.
Dar în acea dimineață, ceva s-a schimbat în ea. Cheia de la un apartament necunoscut, mesajele din telefon, parfumul nou, întâlnirile de serviciu în weekend
A deschis laptopul și a căutat locuri de muncă Centrul de Afaceri Horizon. Exact acolo, la etajul șapte, lucra Radu la firma Progresul.
A găsit. O firmă de curățenie angaja personal pentru Horizon. Tura de seară.
Inima i-a bătut mai tare. Varianta perfectă: angajații pleacă, femeile de serviciu vin. Dar unii rămân să lucreze
A sunat:
Bună ziua. Sun pentru postul de curățenie la Horizon
A doua zi, Ana sta în fața șefei de echipă, Maria Ivanovna.
Ai experiență?
Doar acasă. Șapte ani de zile.
De ce Horizon? Putem oferi altă locație.
Mi se potrivește programul. Și mă despart. Seara, soțul e cu copilul, eu muncesc.
Femeia a privit-o cu compasiune:
Bine. Ești angajată. Cum te înregistrez?
Elena Dumitrescu.
Trei zile mai târziu, Ana Popescu devenise Elena Dumitrescu noua femeie de serviciu. A primit uniforma, măturile și instrucțiunile:
Cel mai important să fii invizibilă. Fără vorbe, fără mișcări inutile. Lucrezi repede și bine. Etajul tău șapte. Firma IT Progresul. Și atenție biroul cu plăcuța «R.M. Popescu».
Pot să am etajul șapte? a întrebat ea. Am auzit că nu sunt multe birouri acolo. Abia învăț.
Bineînțeles. Tocmai a plecat o fată prea greu. Dacă reușești, rămâi.
Ana stătuse în fața biroului soțului ei cu mătura în mână. Era seară târziu, ora opt. Programul se terminase, dar din birou se auzeau vocile.
Planul începea să funcționeze.
Două săptămâni de lucru i-au deschis ochii. Întârzierile lui Radu nu aveau legătură cu munca. Mergea la etajul șapte nu pentru proiecte, ci pentru Alina Rotaru tânăra de la marketing.
Cheia din sacou nu era de la arhivă, ci de la apartamentul Alinei.
Radu, m-am săturat să ne ascundem, a spus Alina exact când Ana mătura holul. Când vom fi oficial împreună?
Curând, dragă. Avocatul spune să facem totul corect. Dacă ne grăbim, pierdem jumătate din apartament.
Ana și-a încleștat dinții. Nu doar o înșela, dar o lăsa și fără nimic.
Dar cea mai mare surpriză venise cu câteva zile înainte. Când a dat cu mătura p
