Îmi amintesc că, întro seară din vremurile de demult, i-am strigat cu glas tare soacrei mele: Ieși din casa mea! când, ca de obicei, începea să mă înjosească.
Tot ce mia cutremurat viața a fost mânia soacrei, cu care am avut de înfruntat un dedouăzeci de ani de necazuri, deoarece am fost căsătorită o dată cu un bărbat pe care lam întâlnit la orfelinatul din Iași. Acest prim soț nu avea părinţi, nu avea rădăcini și, din păcate, căsnicia noastră nu a rezistat. Am trăit împreună cinci ani și am cerut divorțul când eram încă studentă la Facultatea de Litere din București. După un an de căsnicie, el a început să bea, să se îndatoreze și să lase povara problemelor lui să cadă și asupra mea. Am renunțat la studii, am început să lucrez la o fabrică de confecții și am plătit datoriile cu bani strânși din salariul de 850 de lei pe lună.
Căsătoria aceea mia adus numai necazuri. Când am semnat actele de divorț, am simțit o ușurare adâncă, ca și cum norii sar fi risipit și, în sfârșit, nu ar mai fi mai rămas nicio povară.
Timp de doi ani am trăit singură, mam adunat puterile și, treptat, am învins singurătatea. Atunci am cunoscut pe Radu, un tânăr la care nu îi era niciodată legătură cu nicio căsătorie și nu purtase niciodată o relație serioasă. Totul a evoluat rapid: mia făcut o cerere în căsătorie și eu am acceptat fără să mă gândesc. Ne-am dus apoi să-l vizităm pe tatăl lui, în casa lui din Botoșani.
Încă la prag am observat expresia furioasă a soacrei lui Radu. Mia aruncat un Bună rece și sa retras în altă cameră. La început nu am înțeles ce se întâmplă. Poate ceva era în vestimentația mea? Dar eram îmbrăcată decent, întro rochie modestă. La masă, soacra ma privi tăcută, iar acel privire ma stânjenea. Când roșeam, ea a început să vorbească cu o ironie amară.
Așa că, draga mea, nu ai studii? a spus cu un zâmbet șiret și cu dispreț. Am ezitat un moment, apoi am răspuns calm, sorbind ceaiul ce mil servise.
Da, studiile mele sunt neterminate; viața mia luat alt drum și nu am putut să-mi termin facultatea, dar am de gând să reiau cursurile când va fi nevoie.
Soacra a mârâit zgomotos.
Așa, plănuiești să-ți termini studiile? Și când vei fi soție, ce vei face? Vei crește copiii, vei găti pentru soț, vei curăța casa? Eşti o prințesă, nu-i așa? a chicăit, a luat din nou o înghițitură de ceai și a lăsat ceașca pe masă. Îţi spun ceva: fiul meu nu are nevoie de o virgină ca tine.
Când te privesc, pari oarecum mediocră, fie la înfățișare, fie la siluetă, și nu ai nici un pic de minte. În acel moment mam simțit profund jignită. Am sărit de pe scaun, am fugit în baie și am început să plâng. O străină pe care nu o cunoșteam mă insulta fără motiv, iar soțul meu tăcea. Din fericire am părăsit casa lui imediat.
După acea întâmplare nu am vrut să mai intru în casa lor, dar soacra tot revenea la noi, încercând la fiecare ocazie să mă ofenseze și să mă rănească în vreun fel.
Am căutat ajutor la un psiholog pentru a înțelege ce să fac. După câteva ședințe am realizat că soacra era o manipulatoră tipică, iar eu devenisem o victimă pentru că îi permitem să mă jignească. Când a început din nou să mă critice, iam cerut să plece din casa noastră.
Nu ne mai vedem, dar nu îmi pasă. Radu nu are nimic de spus în legătură cu tot ce sa întâmplat și am învățat că, odată ce înțelegi jocul, poți să-ți apără inima.
