Singurul lucru de care mi-a fost mereu teamă în viață a fost o soacră furioasă. Am mai fost căsătorită o dată înainte. Dar cred că am avut noroc la acea vreme. Primul meu soț crescuse la casa de copii, nu avea părinți, așa că nu am auzit niciodată critici la adresa mea din partea familiei lui. Însă nu a mers între noi. Am fost căsătoriți doar cinci ani, apoi am depus actele de divorț. Când ne-am luat, eu încă eram la facultate. El a început să bea după primul an, a făcut datorii, și toate responsabilitățile au căzut pe umerii mei, ca soție. Am fost nevoită să renunț la studii ca să mă angajez și să plătesc datoriile.
Nunta mea nu mi-a adus decât necazuri. Când am divorțat, parcă mi-a luat cineva o piatră de pe inimă. În sfârșit, nu mai aveam probleme. Doi ani am stat singură, am încercat să mă adun, să mă regăsesc. Apoi l-am cunoscut pe Oleg. Niciodată nu mai fusese însurat și nu avusese nicio relație serioasă înainte de mine. Totul a mers repede între noi. M-a cerut în căsătorie și am acceptat. Apoi am mers să-i cunoaștem mama.
Chiar de la ușa apartamentului i-am văzut fața încruntată. Mi-a aruncat un bună ziua rece și a plecat direct în cealaltă cameră. Nici nu am realizat pe moment cu ce-am greșit, dacă eu sau hainele mele nu erau potrivite. Dar nu, eram îmbrăcată cuviincios. La masă, soacra m-a privit lung, evaluându-mă fără să scoată vreun cuvânt. Mă simțeam stânjenită sub privirea ei tăioasă. Când deja m-am făcut roșie la față, a tras aer în piept și a izbucnit:
Mda, deci tu nici măcar nu ai studii? Adică nu știi nimic? mi-a zis cu un zâmbet ironic, privindu-mă de sus. Am stat puțin pe gânduri, dar i-am răspuns calm, sorbindu-mi ceaiul: Da, am studii superioare nefinalizate. Așa a fost viața, dar tot plănuiesc să termin facultatea. Soacra a mârâit zgomotos. Ah, planuri să mai faci școală? Și când ai să fii nevastă, tu? Când ai să crești copii, să gătești soțului tău, să faci curat prin casă? Tu ești vreo contesă? a râs batjocoritor și a pus cana pe masă. Lasă că-ți spun eu, fiul meu nu are nevoie de așa ceva ca tine.
Te privesc nici de frumusețe, nici de siluetă, nici de minte nu te poți lăuda. În clipa aceea m-am simțit atât de rănită. M-am ridicat de la masă și m-am dus plângând la baie. O străină mă jignește fără motiv, iar soțul meu tace. Bine că am plecat repede de la ea. Nici nu-mi doream să o mai vizitez. Dar ea venea la noi mereu, găsind orice prilej să mă jignească sau să mă supere.
Nu m-am dus la psiholog din prima, dar după câteva ședințe am ajuns să înțeleg că soacra mea este o manipulatoră tipică, iar eu eram victima pentru că îi permiteam să mă jignească și nu ripostam, din cauza educației mele. Așa că, atunci când a îndrăznit din nou să mă insulte, i-am cerut imediat să plece din casa mea. De atunci nu mai vorbim, dar sincer, nu mă mai interesează, iar pe soțul meu nu-l deranjează deloc situația asta.
